Mulți părinți spun că fiecare creștin trebuie să se cerceteze pe sine, să-și facă o analiză zilnică, să vadă cele bune și cele rele. Pe mine, însă, nu m-a ajutat asta, ci cu totul altceva.

Spuneam: ce vrea Dumnezeu să fac astăzi? Puneam înaintea mea poruncile lui Hristos și înaintam către împlinirea lor, după cuvântul Apostolului Pavel: „Uitând cele ce sunt în urma mea și tinzând către cele dinainte, alerg la țintă, la răsplata chemării de Sus a lui Dum­nezeu întru Hristos Iisus” (Filipeni 3, 14), așa că, în afară de căderile cele gra­ve, pentru care trebuie o deplină pocăință și spovedanie, omul nu trebuie să se autoanalizeze foarte mult, nici să-și cerceteze gândurile pentru a vedea de unde provin. Și nici dacă are har sau hrană duhovnicească.

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2011, p. 251)