A povățui prin tăcere
Și numai văzându-l pe Sfântul Antonie oamenii beneficiau de puterea ce ieșea din el ca din Hristos.
Studiind tematica diversă cuprinsă în aceste „cuvinte duhovnicești”, Lucien Regnault remarca o tăcere a apoftegmelor prin care bătrânii asceți egipteni vorbeau mai mult decât prin cuvintele ce ne-au rămas de la ei. Tăcerea grăitoare este spiritul care se revelează dincolo de sunetul cuvântului.
Avva Pimen spunea despre Avva Nisetro: Ca șarpele de aramă făcut de Moise pentru a vindeca poporul așa era Bătrânul: avea toată virtutea și fără să spună nimic vindeca pe toată lumea. Avva Pamvo răspundea ucenicilor săi surprinși de tăcerea păstrată de Bătrân în timpul vizitei arhiepiscopului Teofil al Alexandriei: Dacă nu se folosește de tăcerea mea, nici de cuvântul meu nu poate să se folosească.
Sfântul Antonie producea o impresie extraordinară asupra tuturor celor ce se apropiau de el: Și numai văzându-l, spune biograful său, oamenii beneficiau de puterea ce ieșea din el ca din Hristos (Viețile Sfinților pe luna ianuarie, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1993, p. 307).
(Arhimandritul Nichifor Horia, Duhovnicia Patericului, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 18-19)
Să trăim bucuria de-a o avea pe Maica Domnului ca mamă a noastră!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro