A povățui prin tăcere

Şi numai văzându-l pe Sfântul Antonie oamenii beneficiau de puterea ce ieşea din el ca din Hristos.

Studiind tematica diversă cuprinsă în aceste „cuvinte duhovniceşti", Lucien Regnault remarca o tăcere a apoftegmelor prin care bătrânii asceţi egipteni vorbeau mai mult decât prin cuvintele ce ne-au rămas de la ei. Tăcerea grăitoare este spiritul care se revelează dincolo de sunetul cuvântului. Avva Pimen spunea despre Avva Nisetro: Ca şarpele de aramă făcut de Moise pentru a vindeca poporul aşa era Bătrânul: avea toată virtutea şi fără să spună nimic vindeca pe toată lumea. Avva Pamvo răspundea ucenicilor săi surprinşi de tăcerea păstrată de Bătrân în timpul vizitei arhiepiscopului Teofil al Alexandriei: Dacă nu se foloseşte de tăcerea mea, nici de cuvântul meu nu poate să se folosească. Sfântul Antonie producea o impresie extraordinară asupra tuturor celor ce se apropiau de el: Şi numai văzându-l, spune biograful său, oamenii beneficiau de puterea ce ieşea din el ca din Hristos (Vieţile Sfinţilor pe luna ianuarie, Editura Episco­piei Romanului şi Huşilor, 1993, p. 307).

(Arhimandritul Nichifor Horia, Duhovnicia Patericului, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 18-19)

De la același autor

Ultimele din categorie