Preotul în scaunul de spovedanie este părinte, judecător şi doctor

Preotul duhovnic urmăreşte două scopuri principale: să-l facă pe credincios cât mai conştient de gravitatea păcatelor mari care i-au devenit patimi, şi să-l poată determina să ia hotărârea ca în viitor să nu le mai facă. Credinciosului sensibil îi dă curaj de îndreptare, spunându-i că viaţa creştină este o luptă cu păcatul: biruim şi suntem biruiţi, dar trebuie să ne luptăm, că fără luptă nu există biruinţă, nici răsplată. 

Mărturisirea păcatelor înseamnă descoperirea tuturor păcatelor săvârşite de la ultima mărturisire, făcându-te tu însuţi pârâşul faptelor tale. Să-ţi pleci genunchiul în faţa unui muritor ca şi tine, poate mai tânăr, poate mai robit de anumite păcate şi să-ţi descoperi toate neputinţele intime, este actul cel mai înalt al smereniei, dar fără acest act nu poţi intra în Împărăţia cerului. Căci, „numai cel care se smereşte se înalţă”, zice Domnul (Luca 18, 14) şi „inima frântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi” (Ps. 50, 17). Preotul duhovnic urmăreşte două scopuri principale: să-l facă pe credincios cât mai conştient de gravitatea păcatelor mari care i-au devenit patimi, şi să-l poată determina să ia hotărârea ca în viitor să nu le mai facă. Credinciosului sensibil îi dă curaj de îndreptare, spunându-i că viaţa creştină este o luptă cu păcatul: biruim şi suntem biruiţi, dar trebuie să ne luptăm, că fără luptă nu există biruinţă, nici răsplată. Mântuitorul ne spune: „de câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui”.

Celui purtător numai al numelui de creştin, având o credinţă moartă, adică fără fapte şi trăire creştină, preotul, cu tact şi răbdare, trebuie să-i arate starea în care se află, să-i spună că şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu are o limită şi să-l determine a lua hotărârea de îndreptare.

Păcatele uitate la mărturisire nu sunt iertate, iar cele tăinuite cu voia, sunt păcaate care mânie pe Dumnezeu foarte tare.

Preotul în scaunul de spovedanie este părinte, judecător şi doctor. Una dintre marile responsabilităţi ce împovărează conştiinţa preotului este problema duhovniciei, căci lucrează în mod direct cu sufletul omului pe care îl poate mântui, dar îl poate şi pierde, făcându-se răspunzător de soarta lui. De aceea trebuie multă luare aminte la mărturisire şi la canonul dat.

 

(Arhim. Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, 1996, p. 54)

De la același autor

Ultimele din categorie