Rugăciunea poate suplini Împărtăşania, cum este cazul unor sihaştri?

Nu poate suplini Împărtăşania! Împărtăşania are rolul ei, iar rugăciunea are rolul de chemare a acestui Sfânt Trup al lui Iisus, Sfânta Împărtăşanie. 

Nu poate suplini Împărtăşania! Împărtăşania are rolul ei, iar rugăciunea are rolul de chemare a acestui Sfânt Trup al lui Iisus, Sfânta Împărtăşanie. Sfânta Maria Egipteanca, prin rugăciune fără Împărtăşanie, vreo 47 de ani a sihăstrit în pustiul Iordanului, şi ajunsese ca, în rugăciune, să se înalţe de la pământ ca la un cot mai sus, când se ruga, nefiind împărtăşită. Şi totuşi avea nevoie de Împărtăşanie.

Sfântul Zosima, care venise la ea în pustiu, a pus sigiliul şi confirmarea pe această vrednicie adusă prin rugăciune până la acest stadiu, înălţarea trupului. Aşa devenise de uşoară materia  din  ea, încât se ridica în sus prin rugăciune. Însă avea nevoie numaidecât de Sfânta Împărtăşanie, care a venit după aceea, adusă de Cuviosul Zosima, şi prin ea s-a sfârşit. A doua oară când trebuia să vină Sfântul Zosima cu Sfânta Împărtăşanie, nu o mai găseşte în viaţă. Şi-a luat porţia ei de sfinţenie prin ultima împărtăşire, făcută după 47 de ani de viaţă pustnicească.

Aşa încât, rugăciunea are rostul ei, iar Împărtăşania este desăvârşirea acestui rost.

(Arhim. Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Sofian, Ed. Episcopiei Romanului, 1997, pp. 72-73)

Citește alte articole despre: rugăciune, sfințenie, împărtăşanie, rost, confirmare

De la același autor

Ultimele din categorie