Vedenia Sfântului Grigorie Palama

Atunci când trăia o viaţă de asceză în afara Marii Lavre din Sfântul Munte, împreună cu obştea sa, a avut o vedenie în care a văzut că avea dinaintea sa un vas ca un urcior în care se afla lichid. Era atât de plin, încât lichidul se revărsa şi era gata să se risipească. 

Sfântul Grigorie Palama – marele far al isihiei, trezviei şi, mai ales, al rugăciunii neîncetate – a scris cele mai importante şi mai sistematice lecţii despre rugăciune, primind denumirea de „căpetenie şi şef al Părinţilor trezvitori”.

Atunci când trăia o viaţă de asceză în afara Marii Lavre din Sfântul Munte, împreună cu obştea sa, a avut o vedenie în care a văzut că avea dinaintea sa un vas ca un urcior în care se afla lichid. Era atât de plin, încât lichidul se revărsa şi era gata să se risipească. Acea frumoasă băutură de culoare albă care se afla în urcior părea să fie lapte. Un om cu înfăţişarea sfântă îi spuse:

- Grigorie, de ce îngădui ca atâtea cunoştinţe duhovniceşti să se reverse şi să se risipească, în loc să le oferi celor ce au nevoie de ele?

Sfântul, desigur, a înţeles că era harul lui Dumnezeu. Era tocmai acea băutură duhovnicească pe care o avea în sine în chipul harului lui Dumnezeu, sub forma înţelepciunii, experienţei, trezviei, darului vorbirii.

- De ce neglijezi aceste daruri, zise el, şi le închizi aici, în acest loc, în loc să le dăruieşti celor slabi, înfometaţi şi însetaţi?

Într-adevăr, cu ani mai târziu, cu ajutorul şi călăuzirea lui Dumnezeu, desigur, el s-a aflat printre cei mulţi, a răspândit multă învăţătură duhovnicească şi a potolit setea sufletelor aflate în nevoie.

 

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 287)

De la același autor

Ultimele din categorie