Sfinţii Părinţi au constatat că singuri nu pot reuşi multe lucruri cu privire la rugăciune. Au nevoie de sprijin, de susţinere. Au nevoie de îndrumători iscusiţi la început, de alţi Părinţi, de cărţi; şi încet-încet, după o vreme au parte de ajutorul sfinţilor. Şi mai ales de cel al Născătoarei de Dumnezeu. Cerem ajutorul zicând „Fecioară Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-mă!”, sau „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!”. Ştim cu toţii că Maica Domnului are cea mai puternică mijlocire şi îndrăzneală, de aceea este în folosul nostru să-i dedicăm o parte din rugăciunea noastră, ca o încălzire, ca o pregătire pentru rugăciunea în sine.

Cum face atletul când vrea să se antreneze? Îşi face încălzirea. Se pregăteşte puţin înainte pentru a fi în formă, pentru a avea starea psiho-somatică potrivită. Nu se ridică din pat direct pe culoarul de alergare, gata pentru concursul de viteză la o sută de metri. Nu se poate aşa ceva. Trebuie să intre în ritmul său obişnuit mai întâi, să fie într-o formă bună. Această preîncălzire spirituală, să te rogi adică întâi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, este cel mai potrivit lucru pentru a ne ajuta pe noi înşine. Acest lucru nu înseamnă nicidecum că Îl lăsăm pe Hristos şi ne rugăm doar Maicii Sale, ci arată că rugăciunea adresată Preasfintei Maici este un ajutor de preţ pentru rugăciunea mai curată. Este o introducere la tema principală.

Ca urmare, tema principală mai aşteaptă puţin până la aplicarea ei, nu am ajuns încă, nu am intrat încă în problema esenţială. Noi facem rugăciune către Maica Sa pentru a mijloci la Hristos să Se milostivească de noi şi să ne mântuiască pentru rugăciunile ei, iar când va veni ceasul rugăciunii în sine, Preasfânta Maică să se roage pentru noi în duh.

Dar nici sfinţii nu ne ajută dacă nu-i chemăm în ajutor. Lucrarea sfinţilor nu este să ne ajute pe noi. Lucrarea sfinţilor este să laude şi să cânte neîncetat pe Dumnezeul Cel în Treime. Însă toţi sfinţii ne ajută atunci când îi invocăm în rugăciunile noastre. Când invocăm un nume de sfânt, invocarea noastră se aude în Duhul Sfânt, iar sfântul respectiv se grăbeşte să ne ajute. Acum, când se face, cum se face, în ce fel, toate acestea sunt în mâna Domnului. Dar nu vom fi auziţi şi nu vom fi ajutaţi, dacă nu invocăm numele sfinţilor. Altfel, ar fi trebuit ca sfinţii să privească mereu în jos, să vadă cine are nevoie de ajutor. Sfinţii privesc la Dumnezeu, nu la noi. Faptul că Îl privesc neîncetat pe Ziditor nu înseamnă că pe noi ne-au uitat. Însă nu ne vor ajuta, şi ar fi nedrept să o facă, dacă nu-i chemăm prin rugăciune, dacă nu le dăm un semn şi lor. Să nu uităm că sfinţii nu sunt atotprezenţi, doar Duhul Sfânt este atotprezent, de aceea spunem: „Împărate Ceresc [...] Cel Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti..”.

Din experienţa duhovnicească, și mai ales de rugăciune, a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii noastre, avem înştiinţarea că prin Duhul Sfânt sufletul sfântului se interesează de rugăciunea pe care o facem în numele său: „Sfinte Nicolae, roagă-te pentru noi!”. Am făcut rugăciune aşa, insistent, cu metanierul, la Sfântul Nicolae. Duhul Sfânt imediat înştiinţează sufletul Sfântului Nicolae pentru a veni degrabă în ajutorul meu. Sfântul va veni, căci Hristos a spus: „Tot ceea ce veţi cere în numele Meu, vă voi da”. Se referă bineînţeles la cereri logice, nu când cerem lucruri ilogice. Nu vom cere să mergem direct în Rai. Nu este cu putinţă acest lucru. De asemenea şi cei care s-au mântuit se pot ruga pentru noi. Cine intră în Rai este sfânt. Doar că nu sunt numai sfinţi foarte cunoscuţi, sunt şi o mulţime de sfinţi necunoscuţi. În Rai toţi sunt sfinţi. Nu există sfânt fără cunună de lumină; toţi acolo au această cunună de lumină. Doar că acest lucru nu ne este nouă cunoscut, singurul care îi cunoaşte pe toţi este Însuşi Dumnezeu. Noi îi ştim pe sfinţii care devin cunoscuţi prin minunile ce se fac după trecerea lor din viaţa aceasta.

(Efrem Ieromonahul, stareţul Schitului Vatopedin „Sfântul Apostol Andrei”, Cuvinte simple din Sfântul Munte, traducere din limba greacă Pr. Dr. Constantin Petrache, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2012, pp. 89-92)

Cuvinte simple din Sfântul Munte (1) - Pocăința

Cuvinte simple din Sfântul Munte (2) – Dumnezeiasca Liturghie şi Pocăinţa în Iad

Cuvinte simple din Sfântul Munte (3) – Refuzul pocăinţei chiar şi în iad

Cuvinte simple din Sfântul Munte (4) – Frângerea inimii şi pocăinţa puţin înainte de moarte

Cuvinte simple din Sfântul Munte (5) – Cu rugăciunea lui Iisus batem la poarta milei dumnezeieşti

Cuvinte simple din Sfântul Munte (6) – Prin pocăinţă redobândim darurile

Cuvinte simple din Sfântul Munte (7) – Lacrimile pocăinţei şi Harul Divin

Cuvinte simple din Sfântul Munte (8) – Întruparea Domnului, suprema Smerire

Cuvinte simple din Sfântul Munte (9) – Curăţenia trupului înseamnă smerenie

Cuvinte simple din Sfântul Munte (10) – Smerenia, starea paradisiacă. Mândria, iadul pe pământ

Cuvinte simple din Sfântul Munte (11) – Părinţi în tăcere

Cuvinte simple din Sfântul Munte (12) – Ascultarea cea... încăpăţânată

Cuvinte simple din Sfântul Munte (13) – Ascultare sinceră şi voie ascunsă

Cuvinte simple din Sfântul Munte (14) – Ascultarea în cuget

Cuvinte simple din Sfântul Munte (15) – Relaţia Duhovnic – ucenic

Cuvinte simple din Sfântul Munte (16) – Rugăciunea, unirea cu Hristos

Cuvinte simple din Sfântul Munte (17) – Modul rugăciunii

Cuvinte simple din Sfântul Munte (18) – Războiul demonilor împotriva rugăciunii

Cuvinte simple din Sfântul Munte (19) – Rugăciunea după a Doua Venire