„Dacă nu avem smerenie, nu ne putem mântui”
Ce este mai de nevoie creștinului spre a se mântui? Bătrânul a răspuns: „Dacă nu avem smerenie, nu ne putem mântui!”.
Părintele Veniamin Iorga avea mare evlavie către Maica Domnului, pe care o lăuda ziua şi noaptea. Uneori, zicea către părinţi:
– O, bunătate a Împăratului, că ne-a dat pe Maica Sa să fie Maica noastră! Împărăteasă, Stăpână, Doamnă, Mamă preascumpă şi preadulce. O, bunătate a Împăratului Hristos!
Un părinte i-a cerut cuvânt de folos. Iar bătrânul a zis:
– Să mulţumeşti Maicii Domnului care a făcut cu noi negrăită milă. Că ne-a scos din lume şi ne-a adus în sfânta mănăstire!
Acelaşi părinte l-a întrebat:
– Ce este mai de nevoie creştinului spre a se mântui?
Iar bătrânul a răspuns:
– Dacă nu avem smerenie, nu ne putem mântui!
Într-o zi, l-a întrebat unul din părinţi:
– Mă cunoşti, părinte Veniamin?
– Să te cunoască Dumnezeu, a răspuns el.
– Roagă-te pentru mine, părinte Veniamin.
– Du-te la altul mai vrednic, a zis bătrânul cu glas smerit.
Cu două zile înainte de obştescul sfârşit, a venit la părintele Veniamin un doctor şi i-a zis:
– Sunt doctor. Cu ce ţi-aş putea fi de folos?
Iar bătrânul i-a răspuns:
– Da, eşti doctor. Dar eu mă duc la Doctorul Cel de sus, care vindecă şi trupul şi sufletul.
Fiind aproape de ceasul cel mai de pe urmă, a zis către toţi:
– „Durerile morţii m-au înconjurat” (Psalmi 17, 5). Mâine mă duc. Mâine mă duc!
După o zi, şi-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului, având pe buzele sale rugăciunea lui Iisus.
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 671-672)
Icoana Maicii Domnului salvează de la jaf obștea Ieroschimonahului Onufrie Frunză
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro