Dacă încetăm să iubim, încetăm să existăm. Fără Duhul Său nu putem trăi. Așa că dacă pe unul iubești și pe celălalt nu iubești, aceasta înseamnă că nu iubești pe nimeni. Înțelegi? Dumnezeu ne-a dat Dragostea, ochii, inima, totul… în acest scop. Mai întâi, pentru a-L iubi pe El dintru toată puterea sufletului nostru, cum se spune în cea dintâi poruncă, și apoi, de asemenea, pentru a nu ne simți diferiți de ceilalți, El adaugă: și pe aproapele tău ca pe tine însuți.

Cine sunt eu ca să zic: Dar acesta este rău, nu trebuie să-l iubesc. Celălalt, este un mincinos. Ce am eu în comun cu el? Ah, nu așa, fratele meu. Dragostea nu este așa. Dragostea iubește pe toți, așa cum Dumnezeu iubește pe toți, așa cum suntem, în ciuda stării noastre de păcătoșenie. Nu are El motive să nu ne iubească pe noi? Cu toate cestea, El face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni, și plouă și peste cei drepți și peste cei nedrepți.

(Extras dintr-un dialog cu Maica Gavrilia Papaiannis)