Un frate începător l-a întrebat pe bătrânul:

– Părinte Paisie, nu mai pot face ascultarea ce mi s-a dat. Ce să fac?

– Dacă poţi şi nu vrei este păcat, a răspuns bătrânul. Iar dacă nu poţi, că este prea greu sau eşti bolnav, nu este păcat. Numai să-i spui stareţului şi el îţi va rândui altă ascultare, cum îl va lumina Dumnezeu. În mănăstire nimic să nu faci fără binecuvântare. Că dacă petrecem sub ascultare şi tăierea voii, ne mântuim cu siguranţă.

Un călugăr a venit la părintele Paisie şi i-a zis:

– Părinte, fac cerere şi mă duc la Sfântul Munte, că aici mă tem că nu mă mântuiesc! Iar bătrânul i-a răspuns:

– Şi eu m-aş duce, dar când m-or trimite sau m-or da afară de aici. Aşa, ştiu eu ce cer? Dacă vrem să ne mântuim să nu ne facem niciodată voia noastră, nici să credem minţii noastre.

– Părinte, am auzit că vor duce o parte de călugări la alte mănăstiri.

– Foarte bine! Dar acolo nu este Dumnezeu?

Auzind aceste cuvinte s-a folosit călugărul şi s-a întors liniştit la chilia lui.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, 1993, p. 40)