Daniile domnitorilor români la Mănăstirea Vatoped – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos
Sfântul Ştefan cel Mare, cu coroană pe cap, închină Maicii Domnului cu Pruncul în braţe o bisericuţă. Dedesubt se vede stema Moldovei, capul de zimbru, şi anul 1496.
Domnii Moldovei şi Ţării Româneşti au făcut danii mari Mănăstirii Vatoped. Cel dintâi este pomenit Ştefan cel Mare şi Sfânt, care a zidit pirgul (turnul de apărare) şi arsanaua (portul) de la malul mării. Pe zidul acestei clădiri din piatră cu trei etaje se vede şi astăzi tabloul votiv săpat în basorelief de marmură şi cu inscripţie în limba greacă.
Sfântul Ştefan cel Mare, cu coroană pe cap, închină Maicii Domnului cu Pruncul în braţe o bisericuţă. Dedesubt se vede stema Moldovei, capul de zimbru, şi anul 1496. O altă stemă a Moldovei mult mai mare, tot din marmură, se află pe peretele de la intrarea în biserică. Probabil este de pe timpul lui Alexandru Lăpuşneanu, care face mari danii şi reparaţii la biserică. Vizavi de stema Moldovei se află stema Ţării Româneşti săpată în marmură.
După Ştefan cel Mare şi Sfânt, Neagoe Basarab înnoieşte o bună parte din incinta mănăstirii, între anii 1512-1520. El construieşte un paraclis nou închinat Brâului Maicii Domnului; acoperă biserica mare cu tablă de plumb, reface pirgul (turnul de pază), pivniţa, bucătăria şi magaziile de alimente. Tot el dă ajutor anual 200 taleri de argint, iar Vlad Vintilă (1535) dă ajutor 10.000 aspri de argint. Alexandru Lăpuşneanu face reparaţii în biserică, pune stema Moldovei pe peretele de vest, de-a dreapta uşii de intrare, şi dă ajutor anual 300 galbeni roşii şi 65 aspri turceşti (1561).
Matei Basarab dă ajutoare pentru biserică şi donează icoanele împărăteşti din catapeteasmă, în anul 1635. Tot lui i se atribuie stema Ţării Româneşti pe peretele de vest al bisericii, de-a stânga uşii de intrare. În anii 1644, 1654, 1672 şi 1678 se fac substanţiale lucrări de reparaţie din veniturile Mănăstirii Golia din Iaşi. Vasile Lupu dă ajutor pentru întreţinere şi achită datoriile mănăstirilor athonite către turci, în anul 1652. Sfântul Constantin Brâncoveanu dă ajutor bănesc anual câte 21.000 aspri pentru lucrări de refacere. La fel şi domnii fanarioţi dau ajutoare pentru înnoirea mănăstirii, între anii 1760-1794.
(Protosinghelul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, pp. 440-441)