În fiecare dimineață și seară să te rogi Domnului pentru strămoșii și frații adormiți, ca să viețuiască în tine amintirea morții și să nu se stingă în tine nădejdea în viața viitoare de după moarte, pentru a se smeri mereu sufletul prin gândul la viața ta trecătoare.

Pentru adormiți să te rogi ca și cum însuși sufletul tău s-ar afla în iad, în flăcări, și tu însuți te chinui, să te rogi cu ardoare pentru odihna lor în loc luminos, în loc de odihnă.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Cum ne mântuiește Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2012, p. 13)