„Părinţii bisericeşti recomandă şi ei împărtăşirea deasă. Ast­fel, Sfântul Vasile cel Mare zice în Scrisoarea 33: Este bine şi folo­sitor a se împărtăşi în fiecare zi şi a primi Sfintele Taine căci însuşi Hristos a zis: Cel ce mănâncă şi bea sângele Meu are viață veşnică (Ioan 6, 54). Noi însă ne împărtăşim de patru ori pe săptămână: duminica, miercurea, vinerea şi sâmbăta, ca şi în alte zile când se face pomenirea vreunui sfânt... Evident, Sf. Vasile şi călugării săi se împărtăşeau de patru ori pe săptămână pentru că slujeau Sfânta Liturghie de patru ori, în zilele menţio­nate. Împărtăşirea deasă, chiar zilnică o recomandă şi Sfântul loan Gură de Aur, care deplânge faptul că mulţi credincioşi din vremea sa nu se mai împărtăşeau decât o dată pe an. În acelaşi sens vorbesc şi Sf. Ioan Casian (sec. IV-V) şi Sf. Teodor Studitul (Sec. IX). În celebrele sale Epitimii (Reguli), Sf. Teodor in­sistă asupra obligaţiei monahilor de a se împărtăşi regulat. Iată câteva: Dacă într-o zi când se face Liturghie un călugăr nu se împărtăşeşte, să spună motivul, altfel să rămână nemâncat până seara (n. 31). Cel ce din proprie iniţiativă nu se împărtă­şeşte, acela trebuie să se separe de obşte pentru o zi (n. 10). Sau Cel ce nu se împărtăşeşte mai mult de 40 de zile, dacă nu este oprit de canoane, va trebui să spună motivul. Și dacă se constată că din pricina neglijenței nu s-a împărtășit să fie supus unei pedepse de 40 de zile.”

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Despre deasa Împărtășanie, Editura Institutului Biblic, pp. 15-16)