Didim spune că „pocăinţa pentru păcatele săvârşite curăţeşte mintea celui ce se pocăieşte”.

Sfântul Ioan Scărarul spune: „Dreptul Judecător ne porunceşte să ne mărturisim chiar şi celorlalţi. Căci ranele descoperite nu se vor mări, ci se vor tămădui”. Precum ouăle păsărilor, încălzite în cuibar, nasc viaţă, aşa şi gândurile nearătate se umplu de viaţă (prin puterea dracilor) şi devin lucrătoare prin fapte... nimic nu dă o putere aşa de mare dracilor şi gândurilor care ni se împotrivesc, ca gândurile nemărturisite din inimă.

Iată cât de mari şi cât de multe sunt foloasele unei spovedanii grabnice şi sincere!

Şi încă, proorocul Isaia ne sfătuieşte să fim foarte bine pregătiţi: Căutaţi-L pe Domnul, şi când Îl veţi afla, chemaţi-L; iar când El Se va apropia de voi, atunci să-şi părăsească necredinciosul căile şi nelegiuitul sfaturile şi să se întoarcă la Domnul şi va afla milă, şi la Dumnezeul vpstru să se întoarne, că El cu îmbelşugare va ierta păcatele (Is. 55, 6-7).

Sfântul Grigorie Teologul învaţă şi el despre metoda de îndreptare a păcatelor săvârşite. El spune: „Înconjoară-te cu cenuşă, lacrimi, suspine; dobândeşte îndreptarea prin mărturisire şi printr-un comportament cinstit: de nimic nu Se bucură Dumnezeu mai mult decât de îndreptarea şi izbăvirea omului, de dragul fiecărui cuvânt şi taină care au loc”.

(Sfântul Nectarie din Eghina, Despre pocăinţă şi spovedanie, Editura Egumeniţa, 2004, pp. 49-50)