Noi am primit o descoperire care zice că Dumnezeu Dragoste este. În viaţa noastră pământească, dragostea este cea mai preţioasă împlinire şi fericire. Dar „iubirii lui Dumnezeu îi este propriu nesaţiul”. De multe ori am întâlnit gândul că, dacă dragostea poate fi săturată, atunci va veni momentul saţiului. Iar nesaţiul indică faptul că această încordare limită nu slăbeşte nici pentru o clipă. În dragostea de Dumnezeu nu este şi nu poate fi săturare. „Iubirea lui Dumnezeu nu cunoaşte şi nu poate cunoaşte săturarea. Nu îşi are loc nici împuţinarea, nici orice fel de clătire în energia Vieţii nestrămutate. Şi tocmai această nestrămutare este esenţa fericirii. Ba chiar şi pe pământ, chinul nostru constă nu atât în aceea că suferim, sau că împreună-pătimim, ci în faptul că, din pricina acestor manifestări ale iubirii – noi murim”.

(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovniceşti, vol I, Editura Accent Print, p. 67)