Dumnezeu are multe feluri de leacuri pentru mântuirea noastră. Fiecăruia îi dă ceea ce are nevoie. Căci fiecare avem nevoie de un leac. „Cine se poate lăuda că are inima curată? Sau cine va cuteza să spună că e curat de păcate?” (Pilde 20, 9).

Nu există om fără de păcat. Și dacă-mi vei spune cum cutare este drept, este milostiv, este iubitor de oameni, sunt de acord. Nu se poate însă, să nu fi făcut vreo greșeală. Ori va fi fost biruit de slava cea deșartă, ori de cârtire, ori de altceva. Unul face milostenii, dar nu este curat. Altul este curat, dar nu face milostenii. Unul are o virtute, altul altă virtute. Fariseul postea, se ruga, nu nedreptățea pe nimeni, ținea legea. Însă era mândru. Astfel a fost osândit de Domnul, căci mândria îl vătăma mai mult decât l-ar fi vătămat toate celelalte păcate la un loc.

Nu există deci om cu desăvârșire drept, cu desăvârșire virtuos, cu desăvârșire curat de păcat. Pe de altă parte, nu există om păcătos care să nu fi săvârșit și vreun lucru bun, oricât de mic. Unul, de pildă, e hrăpăreț și distrugător. Uneori însă, arată bunătate, ajută un om, se căiește de răul făcut.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, p.17)