Vă doresc din inimă ca îngerul dumneavoastră păzitor să vă păzească viața pământească în pace și bunăstare, călăuzindu-vă pe această cale la veșnicia cea fericită. Întocmai: viața noastră pământească este o cale, atâta doar că ea nu se măsoară cu distanțele, ci cu trecerea timpului. Pe o cale obișnuită întâlnim lucruri după lucruri: pe calea vieții pământești vin întâmplări după întâmplări, iar omul nu știe ce întâmplări îl așteaptă în noua zi care vine.

Dumnezeu, Care îngăduie să vină necazuri asupra omului, între necazuri îi trimite și mângâiere. Eu sunt încredințat că această mângâiere o aduce inimii dumneavoastră de la tronul lui Dumnezeu sfântul înger ce vă păzește, pentru că mângâierea adevărată poate veni doar de la Dumnezeu.

Distracțiile pământești nu fac decât să amorțească necazul, fără să-l nimicească: îndată ce ele tac, necazul, venindu-și în fire și întărit parcă prin odihnă, începe să lucreze cu și mai mare putere. Dimpotrivă, mângâierea de la Dumnezeu nimicește întristarea inimii din rădăcină – din gândurile întunecate ale deznădejdii. Ea aduce omului gânduri bune și smerite de supunere față de Dumnezeu, gânduri pline de credință vie și de blândă nădejde dulce.

Înaintea privirilor minții se descoperă veșnicia nemăsurată, iar viața pământească începe să pară o scurtă călătorie, fericirea și nefericirea ei încep să pară neînsemnate, nimicnice, fiindcă toate asperitățile vieții pământești sunt netezite, sunt nivelate prin contemplarea veșniciei.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 221-222)