Dumnezeu poate!

Rugăciunea noastră stăruitoare, izvorâtă din credința că Dumnezeu poate face acest lucru, conform celor spuse de Hristos Domnul: „Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu” (Luca 18,27), îi va întoarce pe frații noștri la credință, la Dumnezeu și, implicit, la Biserică.

Dragii mei,

În predica de duminică (13 ianuarie 2019), când s-au împlinit 6 ani de la instalarea mea ca paroh la München, v-am propus proiectul intitulat: Dumnezeu poate!

Astfel, v-am îndemnat ca-n decursul acestui an (și nu numai!), să vă alegeți fiecare o persoană (ne)botezată (din familie, cercul de prieteni, colegi de serviciu etc.), care se află momentan departe de Dumnezeu și de Biserică și să vă rugați în fiecare zi pentru întoarcerea ei. Rugăciunea noastră stăruitoare, izvorâtă din credința că Dumnezeu poate face acest lucru, conform celor spuse de Hristos Domnul: „Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu” (Lc. 18,27), îi va întoarce pe frații noștri la credință, la Dumnezeu și, implicit, la Biserică. (Click aici pentru a citi rugăciunea pentru cei ce s-au depărtat de la Dreapta Credinţă)

Iată un exemplu dat de Sfântul Paisie Aghioritul:

- „Părinte, există oameni care nu cred, dar sunt compătimitori şi fac fapte bune.

- Când un om lumesc dă cu scop curat şi nu din slavă deşartă, atunci Dumnezeu nu-l va lăsa, ci mai târziu îi va vorbi în inimă. Un cunoscut de-al meu, ce trăia în Elveţia, mi-a povestit odată următoarea întâmplare: O femeie bogată, dar atee, era atât de compătimitoare, încât ajunsese să-şi împartă toată averea sa la săraci şi scăpătaţi. În cele din urmă a ră­mas foarte săracă. Atunci toţi cei care au fost ajutaţi de ea s-au îngrijit să o aducă în cel mai bun azil. Dar cu toate că a făcut atâtea fapte bune, a rămas atee. Mergeau şi îi vorbeau despre Hristos, dar nu primea cuvântul. Spunea că Hristos n-a fost nimic altceva decât un om bun, un lucrător social şi alte teorii de fe­lul acesta. Poate că şi creştinii pe care i-a cunoscut, nu au putut-o ajuta prin pilda vieţii lor. „Fă rugăciune pentru sufletul acesta!”, mi-a spus prietenul meu. În tot cazul a făcut multă rugăciune şi acela pentru în­toarcerea ei. După o vreme mi-a spus prietenul meu: „Într-o zi când am mers s-o cercetez la azil, am aflat-o în întregime schimbată. «Cred, cred», striga ea”. I se întâmplase ceva care a schimbat-o. A cerut după ace­ea să fie botezată”.                                                                                                                               

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 180-181)

(Pr. Alexandru Nan)

Ultimele din categorie