Din nefericire, școlile de astăzi nu oferă o educație autentic ortodoxă. Așadar, trebuie ca fiecare casă să devină într-un oarecare fel școală. Copilul, de mic, printr-un frumos și specific mod, să învețe adevărurile evanghelice dătătoare de viață, încât să nu poată mai târziu vreun profesor mai modern, raționalist și progresist, să le dezrădăcineze din inima lui.

Scrie Sfântul Nicodim Aghioritul, în cartea Pedagogie creștină, către părinți și dascăli: „Părinții evlavioși și dascălii virtuoși trebuie să cunoască faptul că, în prima vârstă a copiilor, adică până la 7 ani, copiii se zbat între neorânduială și necunoștință, în timp ce până la vârsta de 14 ani, între lăcomie și îmbuibare. Este nevoie așadar să-i învețe pe copii buna rânduială, cunoașterea, cumpătarea și modestia. Iar părinții trebuie să le ofere acestora exemplul propriu al bunei și virtuoasei vieți. Dascălii evlavioși să-L aibă ca prototip al vieții lor pe Hristos...”. 

Sfântul Nicodim, pedagog excelent, reacționând împotriva Iluminismului european ateic, în acest cuvânt „despre buna educație a copiilor”, spune, printre altele, ceea ce trebuie să spună dascălii elevilor absolvenți: „Pe părinții și pe dascălii noștri, totdeauna, sunteți datori și, după cum Legea dumnezeiască ne învață, prin cuvânt și prin faptă cu mult respect să-i iubiți. Pe săraci, pe cei goi și pe cei întemnințați, după glasul evanghelicesc, să-i miluiți. Pe bolnavi să-i vizitați și să-i ajutați. Pe străini să-i primiți în casele voastre. Pe cei aflați în nevoi să-i ajutați. Și de altfel, pe toți oamenii (ca ființe create de Dumnezeu) ca pe sinele vostru totdeauna să-i iubiți, fiecăruia dintre ei să-i vreți binele, atât celor credincioși, cât și celor necredincioși”.

Sfântul Nicodim nu vorbește despre o politețe morală, despre un umanism fără preț, despre o omenie zâmbitoare, ci despre jertfirea evanghelică de sine, jertfire pe care ne-au predat-o prin cuvânt și faptă Sfinții Bisericii noastre. Astăzi există o părere umanistă despre viață. Trebuie să devenim simplu, „oameni buni”. Toți spun asta. Biserica Ortodoxă însă ne invită nu doar să devenim buni, ci plini de daruri și „părtași ai naturii divine”, să ne pocăim, să ne smerim. Lumea epocii moderne consideră pe cineva valoros doar când este independent, deținător al puterii și puternic din punct de vedere economic. Însă educația copiilor ar trebuie să aibă ca țintă în mod fundamental formarea caracterului. Copilul are nevoie de prototipuri. Pe copil trebuie să-l vedem, ca și pe fiecare om de altfel, ca o existență trup și suflet și în totalitate ca icoană a lui Dumnezeu. Biserica oferă mijloacele pentru curățirea și desăvârșirea omului, pentru a deveni om duhovnicesc, purtător de har, luminat de harul Sfântului Duh, un creștin îmbisericit.

Merită să ne creștem copiii în vremurile acestea grele în așa fel încât să aibă rezistență la viața ușoară și ușuratică. Părinții și dascălii au mare responsabilitate pentru educația pe care le-o oferă, educație ce-i va face pe copii să iubească cultura autohtonă bogată, sfințenia și viața duhovnicească.