Epistola lui gheron Iosif catre părintele Efrem

Gheron Iosif Vatopedinul

Cam pe la începutul anului 1959, cu puţin înainte ca bătrânul Iosif să se mute la cele veşnice, Părintele Efrem Katunakiotul l-a rugat să-i trimită o epistolă scrisă de el însuşi, pe care să o păstreze ca binecuvântare. Stareţul păstra această epistolă la loc de cinste ca pe un obiect de mare valoare, ca o binecuvântare deosebită de la bătrânul Iosif.

Sfântul Munte, martie 1959.

Rărunchii mei dumnezeieşti şi sfinţi,

iubitul meu copil, papa Efrem,

ai sărutarea mea părintească.

Ai iubirea mea întreagă, ai binecuvântarea mea. Foarte rău mi-a fost în ultimele zece zile, nu am mâncat nimic. De două zile au venit nişte medicamente din America. Am început să le iau şi m-au ajutat. Să vedem până la ce punct mă vor ajuta.

Eu nu cred că mă voi mai face bine. Oricât se zbate obştea, totuşi nu reuşesc nimic, decât că mă întârzie ca să plec. M-am intoxicat cu medicamente. Trupul meu n-o să placă viermilor şi va rămâne întreg, nestricat. N-o să le placă să-l mănânce. Rămâi aşadar liniştit. Încă nu a venit ceasul.

Transmite binecuvântările mele nevoitorului meu Procopie.

Te îmbrăţişez din tot sufletul.

Smerit și mult pătimitor, G. Iosif

(Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale Dumnezeiescului Har, O epistolă despre viața lui Gheron Iosif Isihastul, Epistole inedite, traducere din limba greacă de Ierom. Agapie (Corbu), Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2008, p. 151)