Ev. Ioan 11, 47-57

În vremea aceea arhiereii şi fariseii au adunat sobor împotriva lui Iisus şi ziceau: Ce este de făcut, pentru că Omul acesta săvârşeşte multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor lua şi ţara şi neamul. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a prorocit că Iisus avea să moară pentru neam. Şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei risipiţi. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât să-L omoare. De aceea, Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. Şi erau aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci, căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare? Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci ca, dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă.