Cântarea 1

Irmosul: Pe Faraon cel ce se purta...

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Treime Sfântă și Unime de-a pururea vecuitoare, izvorule de lumină lucrător, dintru care toată darea cea bună se pogoară, luminează-mi inima mea ca să cânt după vrednicie, pe cel ce drept Te-a dogmatisit și prea bine Te-a teologhisit.

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pe toate adâncurile Duhului prin Dumnezeiescul Duh cercându-le, Părinte, întru acestea tu te-ai cufundat, de-a pururea pomenite, și aflând mărgăritare de mult preț le-ai scos, adică dogmele Teologiei.

Slavă…

Oglindă preavăzătoare, Părinte, din nou alcătuită, lucrându-ți îmbelșugat mintea și inima, pe fulgerele Duhului înăuntru le-ai primit și fericit te-ai arătat că pe Dumnezeu în inima ta L-ai văzut, precum El însuși a voit.

Și acum…

Tu, Fecioară, te-ai arătat chip de Dumnezeu lucrat și înfățișare a zidirii, minune a îngerilor, închipuire asemănată a frumuseții celei începătoare, materie prea întocmită a întrupării Cuvântului și a lui Dumnezeu neurmată urmare.

Cântarea a 3-a

Irmosul: Cela ce ai întărit din început...

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Rândunea mult cântătoare, tu te-ai arătat, preaînțelepte, care prin cartea ta glăsuiește și pe chemarea înapoi a dumnezeiescului har, ca pe o dulce primăvară o arată, pe care după botez, vai, o am pierdut. 

tih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ție lumea s-a răstignit, o, Simeoane, Cuvioase, prin fapta cea lucrătoare, și tu părinte lumii te-ai răstignit, prin gând cu mintea, că îndoită este fapta crucii, precum cuvioșii Părinți aceasta o cuvântează.

Slavă…

Cu dumnezeiești raze împreunându-te, cuvioase, întru care firește se află descoperirea tuturor, pe cele de departe ca pe cele de față le vedeai, de trei ori fericite, și ca pe cele de acum pe cele ce vor să fie.

Și acum…

Graiurile dumnezeieștilor Prooroci și proorocirile lor le-ai pecetluit, născând pe Cuvântul, Cel ce a grăit printr-înșii, și dumnezeieștile lor graiuri le-ai împlinit, ceea ce una ești binecuvântată, prealăudată.

Sedealna, glasul al 4-lea

Pildă și podoabă a monahilor, călăuză a asceților, dascăl al celor căsătoriți și desfătare a tuturor te-ai arătat, preasfințite Simeoane, Teologule; de aceea și acum roagă cu îndrăzneală pe Făcătorul pentru noi, care cu credință și cu dragoste cinstim pururea pomenirea ta, cuvioase. 

Slavă...

Unul și adevărat dintre cei purtători de Dumnezeu te-ai făcut, unul și al treilea dintre teologi ai fost, și unul și mare dintre cuvioși te-ai făcut, Simeoane, de Dumnezeu înțelepțite, prin smerenie, prin iubire desăvârșită, prin toată curăția, precum și prin tot felul de virtuți, prin care te-ai înălțat spre Domnul, cuvioase. 

Și acum...

Nu vom tăcea pururea, Născătoare de Dumnezeu, a grăi minunile tale, noi nevrednicii; căci de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, căci pururea îi scapi pe robii tăi din tot felul de primejdii.

Cântarea a 4-a

Irmosul: Tu eşti tăria mea Doamne...

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Tu aflând întru inima ta alt soare gândit și pe lumina lui ca pe o rază văzându-o, te-ai suit, înțelepte, cu puterea Duhului în munții cei mai presus de lume și ai auzit și ai văzut cele pe care nu este cu putință a le auzi și a le vedea nici un om pătimaș.

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iisus singur era ție îndeletnicirea, desfătare a limbii, gândire a inimii, răsuflare, viață, lumină și dulceață, fierbințeală preadulce, care lumina mintea ta și veselea inima, și ardea patimile, și curgeri de lacrimi izvora.

Slavă…

Ce-mi trebuie mie aurul? Cemi trebuie piatra safirului? Cemi trebuie celelalte lucruri iubite ale lumii? Mie desfătare, slavă și bucurie îmi sunt scrierile tale Părinte, cele de Dumnezeu insuflate, întru care mă desfătez și mă bucur, și arzându-mă izvorăsc din ochi lacrimi preadulci.

Și acum…

O, Marie, numele cel dorit lumii, tu Fecioară între Dumnezeu și oameni ai stat mijlocitoare, și pe Dumnezeu om l-ai făcut, iar pe oameni dumnezei după har. Mulțumim, Doamnă, mijlocirii tale acesteia, prin care toată lumea o ai mântuit.

Cântarea a 5-a

Irmosul: Pentru ce m-ai lepădat...

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

O, multa îndrăzneală, cu care Stăpânul tuturor te-a îmbogățit! Că tu ca un prieten grăiai cu Dânsul întru inima ta, și ca un fiu cu părintele său îmbrățișându-te strigai: Iisuse, Iisuse al meu, preadulce.

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Gură a lui Dumnezeu te-ai făcut căci cuvintele cele dumnezeiești le grăiești, fericite. Că tu, cu dumnezeieștile tale învățături și cuvinte, ai scos din nevrednici pe mulți cinstiți și vrednici de Împărăția Cerurilor i-ai arătat.

Slavă...

Cum voi spune minunea cea mare a darului, care s-a făcut la tine? Că tu lumină fiind și lumină văzând și cu lumină împreunându-te, întru lumină și grăiești, și gândești, și bine scrii scrierile tale cele luminate.

Și acum…

Stăpâna lumii, ai putere ca una care singură ai născut pe Cuvântul și Domnul Cel Atotputernic; de aceea prin tine, Fecioară, mă voi mântui și eu, care voiesc să mă mântuiesc.

Cântarea a 6-a

Irmosul: Curăţeşte-mă Mântuitorule...

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dumnezeiescul har al Duhului dobândindu-l, cuvioase părinte, în inima ta apă vie și curgătoare, ai izvorât curgerile înțelepciunii lui Dumnezeu și ai adăpat brazdele sufletelor arse de sete.

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Datu-ți-s-au ție și puterea minunilor și dar de tămăduiri, o, Părinte, ca să nu fii lipsit de nimic din cele ale sfinților. De aceea și în viață, și după moarte multe minuni ai săvârșit, înțelepte, și tămăduiri, cu puterea Duhului.â

Slavă…

Spăimântatu-s-au noroadele auzind înțelepciunea cuvintelor tale, o, Părinte. Și precum oarecând iudeii strigau pentru Hristos, așa aceștia strigau: De unde s-a dat lui darul cel mult al cuvintelor și înțelepciunea?

Și acum...

Brațele tale, și sânurile, o, Stăpână, mijlocind, arată-le Fiului tău. Amestecă cu ale tale, pe ale aceluia, Fecioară, Crucea și sulița, și piroanele și trestia și așa milostivește-L pe Dânsul asupra noastră, celor ce mult am păcătuit.

Condac, glasul al 3-lea

Podobie:Fecioara astăzi...

Cu lumina cea cu trei sori strălucindu-te de Dumnezeu înțelepțite, te-ai făcut Teolog al Treimii celei preadumnezeiești, de sus cu înțelepciunea cuvintelor îmbogățindu-te, ai izvorât dumnezeiești curgeri ale dumnezeieștii înțelepciuni, dintru care bând noi strigăm: Bucură-te, de trei ori fericite Simeoane, de Dumnezeu înțelepțite.

Icos

Preasfântul Duh, care mai înainte pe pescari și pe cărturari i-a înțelepțit și ritori - de Dumnezeu grăitori - pe dânșii i-a arătat, Acesta și în vremurile cele mai de pe urmă sălășluindu-se în curat sufletul tău, Simeoane Preasfințite, ritor al ritorilor, și decât cei cuvântători, preacuvântătorule, și teolog preaînțelept, pe tine cel învățat și înțelept te-a lucrat, bine scriind și minunat alcătuind dogmele Teologiei celei mai presus de fire, și tainele dumnezeieștii lumini, și lucrurile cele de multe feluri care cu taină se lucrează în suflet ale dumnezeiescului dar al Sfântului Duh. De a căror citire și noi îndulcindu-ne, te fericim pe tine, vrednicule de fericire, Părinte, ca pe un om mai presus de fire și ceresc. Și praznicul tău sfânt cu dragoste săvârșindu-l cu un glas strigăm ție: Bucură-te, de trei ori fericite Simeoane, de Dumnezeu învățate.

Cântarea a 7-a

Irmosul: De pogorârea lui Dumnezeu...

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nepomenitor de rău și următor lui Hristos tot prealuminat te-ai arătat, că vrăjmașilor tăi, Părinte, care căutau să te ucidă pe tine, bine le făceai totdeauna, până ce prieteni pe dânșii cu darurile iai făcut.

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Tu cu cheia scrierilor, adică cu darul Duhului te-ai îmbogățit, Cuvioase, și când voiai, Părinte, le deschideai fără de osteneală și cu cuvântul arătai comoara Scripturilor cea ascunsă.

Slavă…

Tu curățindu-ți trupul de împătimire, de trei ori fericite, și de dulcea împătimire pe suflet slobozindu-l, și mintea de împătimire, mort te-ai făcut cu trupul, și mai înainte de moartea trupului cu duhul ai înviat.

Și acum…

A dumnezeieștilor raze fântână nedeșertată tu, Fecioară, te-ai făcut, adânc al tainelor, arătarea neînțelegerii și a neajungerii lui Dumnezeu, taina cea gândită de Dumnezeu mai înainte de veci.

Cântarea a 8-a

Irmosul: De şapte ori cuptorul...

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Doriri dumnezeiești ai avut întru inima ta, Sfinte, care sunt ale lui Dumnezeu, Lumina cea negrăită. Și de aici de Dumnezeu primitor și uimit tot te-ai făcut, tot ducându-te la Cel de tine îndrăgit, și patimi pătimind ale dumnezeieștii uimiri și îmbătări și în stihuri laude de dragoste scriind.

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Treimic pe Treimea cea nezidită O ai văzut Minte, Cuvânt și Duh, prin Minte, prin Cuvântul, prin Duhul. Și pe Unime iarăși, una o ai cântat unind-o întru una mintea ta și cuvântul, și duhul. Și cu firea adică te-ai făcut după chipul lui Dumnezeu, iar cu voia după asemănare te-ai arătat, Părinte.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul

Întru adâncul smereniei ajungând, de-a pururea pomenite, pe care însuși Duhul o a zidit întru măruntaiele tale. De aici te-ai învrednicit la înălțimea desăvârșirii celei după puterea oamenilor a te sui, înțelepte, și de felurite daruri ale Duhului a te umple te-ai învrednicit și înger a te arăta nematerialnic întru materie.

Și acum...

Noaptea păcatului dinspre toate părțile m-a cuprins pe mine, ticălosul, că luminare am socotit că este desfătarea și de aici m-am schimbat din cea bună și întru faptele cele întunecate m-am pogorât. Ceea ce ai născut Lumina, luminează-mă, Fecioară, și cu dumnezeiască schimbare pe mine cu totul schimbă-mă.

Cântarea a 9-a

Irmosul: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul...

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Miresei Împăratului Hristos, Bisericii, i-ai lăsat, înțelepte, cuvintele tale ca o podoabă de nuntă și haină felurit împodobită, ca o cunună în pietre prețioase și mărgăritare, ca un vas și un chivot cu bogății.

Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Starea robilor o ai trecut, și pe îngeri însuși i-ai covârșit și ca un fiu, acum, Părinte, stai înaintea lui Hristos, lămurit și adevărat văzându-L și văzut fiind de Dânsul și fără de mijlocire îndumnezeindu-te, și lui Hristos împreună moștenitor fiind și moștenitor al lui Dumnezeu făcându-te, Sfinte.

Slavă…

Știu că nu poate limba, Simeoane, să te laude pe tine, cel ce te-ai făcut dumnezeu după har, dar iar știu că iubirea ta de oameni primește și sufletul meu cel sterp. Pentru aceasta primește cântările acestea ca un părinte gânguririle fiului său.

Și acum…

Rugătoare te punem înainte către Dumnezeu pe tine, Fecioară, noi toți robii tăi. Pentru aceea, Curată, du rugăciunile noastre la Fiul tău și la Tatăl și la Duhul, la Unul Ziditorul tuturor, la Treimea cea sfântă ca pe noi să ne mântuiască Mântuitorul lumii.