Regret că starea sănătății tale la ora actuală e foarte gravă... Însă Sfântul Ioan Scărarul numește și boala nevoință ascetică și, în același timp, ascetism îmbucurător, chiar dacă fără de voie. Îl numește îmbucurător fiindcă pentru ascetismul de bunăvoie există puțini doritori; el se poate amesteca cu mândria, precum și defăimarea altora; dar în ascetismul involuntar al bolii, omul nu are cu ce să se mândrească, e nevoit însă să-l suporte, într-un fel sau altul, chiar dacă fără voie, din cauza necesității; n-are de ales.

Ascetismul de bunăvoie și cel fără voie îmblânzesc la fel trupul, iar boala se dă uneori și pentru distrugerea mândriei. De aceea, străduiește-te să fii blând în vremea bolii și să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru milostivirea Sa și învățătura de minte fără voie.

...Îndeosebi în timpul bolii să te ferești de dispoziția plină de murmur a duhului. Cuviosul Isaac Sirul scrie: „Dumnezeu poartă toate slăbiciunile omului; pe cel care murmură însă nu-l rabdă, ci-l pedepsește”.

De asemenea, ferește-te să murmuri împotriva oamenilor pentru neîndeplinirea unor oarecare cerințe ale tale sau pentru alte pricini. Orice ni s-ar trimite spre a ne încerca răbdarea noastră, toate sunt îngăduite de providența lui Dumnezeu spre folosul nostru duhovnicesc, dacă nu cumva ne vom vătăma pe noi înșine prin puțina noastră înțelepciune.

[...] Nu slăbi în răbdare, ci silește-te să te smerești înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor și să te îngrijești de pocăința și spovedania sinceră și adevărată.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creștină, traducere din limba rusă de Doctor în Teologie Gh. Zapotinschi, Editura Platytera, București, 2006, p. 86)