Fiecare dintre noi poate dobândi rugăciunea lăuntrică – adică s-o facă un mijloc de comunicare cu Domnul. Nu ne costă nimic, în afara efortului de a ne cufunda în tăcere și în adâncurile inimii noastre, precum și grija de a chema numele prea dulcelui nostru Iisus Hristos cât mai des cu putință, lucru care te umple de bucurie. Cufundarea în noi înșine și examinarea sufletului nostru ne oferă ocazia de a afla ce taină mare este omul, de a simți bucuria cunoșterii de sine și de a vărsa lacrimi amare de căință pentru căderile noastre și pentru slăbiciunea voinței noastre.

Fie ca tot sufletul tău să tresalte de dragoste la semnificația rugăciunii, așa încât mintea, vocea ta lăuntrică și voința – aceste trei componente ale sufletului tău – să se facă una și una să devină trei; căci în acest fel, omul, care este chipul Sfintei Treimi, vine în contact și se unește cu prototipul. Așa precum spunea marele lucrător și dascăl al rugăciunii minții, dumnezeiescul Grigore Palama al Tesalonicului: „Când unirea minții devine întreită și totuși rămâne unică, atunci ea se unește cu dumnezeiasca Unitate Triadică și închide ușa oricărei forme de înșelare și se înalță deasupra trupului, lumii și prințului acestei lumi”.

Oriunde rugăciunea este activă, este Hristos cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, Sfânta Treime, una în esență și nedespărțită. Oriunde există Hristos, Lumina lumii, există și lumina veșnică a celeilalte lumi, e pace și bucurie, sunt îngeri și sfinți, este splendoarea Împărăției. Fericiți sunt cei care în acestă viață s-au îmbrăcat cu Lumina lumii – Hristos – căci ei deja s-au îmbrăcat cu veșmintele nestricăciunii.

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos, Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Egumenița, p. 328-329)