Oare greșesc? Îmi pare c-a așezat Iubirea, cea Care ne-a ales dintru-nceput, câte o cruce-n noi, în fiecare. Dac-am sta cum spun bătrânii – „lumânare”, și-apoi am întinde lin și drept mâinile, de-a stânga și de-a dreapta, pân' la-nălțimea umerilor, și-am și ridica privirea cu încredere și încredințare spre Cer, ne-am și putea închipui că suntem o lume de cruci vii. Și fiecare cruce înfiptă în țărâna încă nedesțelenită a inimii celuilalt. Iar fiecare-mbrățișare dintre noi, brațele crucii adunate-ntr-un ghem de fire de argint filigranat. Și-i – parcă – altfel de-nțeles și îndemnul „să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Unii cu alții, umăr la umăr, către Hristos!

Pentru că nu poți să-ți așezi gândul sub brațele Crucii fără să și rostești numele lui Iisus Cel Înviat. Iar dacă spui Iisus, spui Viață și Iubire și Iertare și Nemurire și Cer străluminat. 

Rostim ades, și parcă-i prea ușor de spus, „e-o cruce greu de dus”. Dar poate că-i povară și că ne pare grea doar pentru că n-o-nțelegem și că rămânem departe de Ea. De Crucea care L-a ținut și, da!, țintuit pe brațe pe Hristos. Rănile noastre toate și plânsul îngenuncheat în piept, și sângerările gândului trist și neîmpăcat ar putea părea prea neînsemnate în fața Iubirii, Care – pentru-a Se face brațe de cruce așezată între cer și pământ – pe Cruce-a urcat. Și parcă-L și putem auzi strigându-ne pe fiecare pe nume, în câte-un împăcat oftat. De parc-ar vrea să ne-nvețe să ne strigăm întocmai unii pe alții-n rugăciune. Și-L și putem vedea ducându-ne pe fiecare, prin celălalt, de mână. Pentru că – nu-i așa? – cel ce iubește trece prin viața aceasta și dinspre ea către Cer cu Iisus-Iubirea desăvârșită de mână. Și, dintr-odată, caierul încăierărilor se deșiră în fire lungi și slobode de lumină. De zare senină. Din inimă nouă. O inimă care-l adună la piept pe celălalt cu mâinile-amândouă întinse, ca două brațe de cruce larg deschise. Care ocrotește și-odihnește și învie. 

Cu gândul la făgăduita și mult așteptata bucurie că-n tihnă și frumos ne-am luat și purtat fiecare Crucea, timp cu inimă nouă ne vie!