Urcăm trepte groase de piatră până sus, pe Golgota. Aici se află o încăpere separată, cu două altare. Altarul de sud este înălțat pe locul unde a fost dezbrăcat Domnul de hainele Sale și pironit pe Cruce, și aparține catolicilor. Altarul de nord aparține ortodocșilor, și este înălțat pe locul unde a fost înfiptă crucea cu Domnul răstignit. Ambele altare sunt separate doar prin două coloane mari. Altarul catolic se numește „Fecioara Durerilor”, iar altarul ortodox formează un mic paraclis de o frumusețe unică, numit „Paraclisul Sfânta Golgota”.

Ne apropiem încet de Golgota, cuprinși de emoții și lacrimi. Ne apropiem de piatră stropită și sfințită de scump Sângele Domnului.

Ne apropiem ca de Însuși Hristos răstignit. O cruce mare, cu Mântuitorul pictat pe ea, predomină Sfântul Altar. Sub Sfânta Masă se vede o gaură adâncă în piatră, marcată de o rozetă de aur în formă de stea. Aici este locul unde a fost înfiptă Sfânta Cruce! De sus atârnă zeci de candele aprinse, multe lumânări și bună mireasmă de smirnă și tămâie. Alături, un călugăr ortodox stă de veghe ziua și noaptea, iar pelerinii din toată lumea se închină cu credință și se retrag. Acesta este cel mai sfânt loc de pe pământ! Citim cu lacrimi din Sfânta Evanghelie despre răstignirea și moartea Domnului.

... Și ducându-Și crucea, a ieșit la locul ce se cheamă al Căpățânii, care se zice evreiește Golgota, unde L-au răstignit, și împreună cu El pe alți doi făcători de rele, de o parte și de alta, și în mijloc pe Iisus. Iar Pilat a scris și titlu și l-a pus deasupra crucii. Și era scris: Iisus Nazarineanul, regele iudeilor!... Și era scris evreiește, latinește și grecește. După ce au răstignit pe Iisus, ostașii au luat hainele Lui și le-au făcut patru părți, fiecărui ostaș câte o parte și cămașa. Și era cămașa necusută, de sus țesută peste tot. Deci au zis unii către alții: Să n-o sfâșiem, ci să aruncăm sorți pentru ea, a cui să fie... Și stăteau lângă crucea lui Iisus mama Lui și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine...! (Ioan 19, 17-27).

Iar cei ce treceau Îl huleau, clătinându-și capetele și zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! Asemenea și arhiereii, batjocorindu-L, împreună cu cărturarii și cu bătrânii ziceau: Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască...! (Matei 27, 30-42)

Ba și unul din tâlharii cei răstigniți Îl hulea... Iar celălalt, crezând în Hristos și mărturisindu-și păcatele sale, a zis: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta!... Adevărat zic Ție, astăzi vei fi cu Mine în Rai, i-a răspuns Mântuitorul. Iar pentru cei ce-L răstigneau și Îl huleau, S-a rugat Mântuitorul, zicând: Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac! (Luca 23, 39-45)

Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani?, adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Matei 27, 45-46). Apoi a strigat: Mi-e sete... Apoi: Săvârșitu-s-a! (Ioan 19, 28-30). Și s-a întunecat soarele și s-a rupt catapeteasma bisericii prin mijloc. Și strigând Iisus cu glas mare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez Duhul Meu! Și acestea zicând, Și-a dat Duhul... (Luca 23, 46)

Atunci pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat (Matei 27, 51-52). Iar sutașul și cei ce erau împreună cu el și păzeau pe Iisus, văzând cutremurul și cele ce s-au făcut, s-au înfricoșat foarte tare, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta (Matei 27, 54).

Golgota, Jertfelnicul iubirii lui Dumnezeu! Golgota, altarul cel dumnezeiesc al Creștinismului! Golgota, locul cel mai sfânt de pe pământ, care ne-a dat nouă Crucea împreună cu Trupul și Sângele lui Hristos. Aici, pe stânca aceasta a fost răstignit Hristos, Stânca Vieții. Aici s-a săvârșit marea taină a împăcării și mântuirii noastre. Aici, între cer și pământ, între tâlhari și ucigași, între trădători și hulitori, între iudei și păgâni, s-a întunecat soarele, s-a cutremurat pământul, s-au despicat stâncile, au înviat morții, dar apostații nu s-au mai întors la Hristos! Aici „au răstignit pe Cruce pe Cel ce ține pământul pe ape”. Aici au dezbrăcat de veșmintele Sale pe Cel ce îmbracă cerul cu stele și nori, pe Cel ce împodobește pământul cu iarbă, cu roade, cu munți și cu flori. Aici s-a înălțat Crucea de la pământ la cer, de la om la Dumnezeu, ca o scară a mântuirii. Prin Cruce Dumnezeu S-a coborât și noi ne-am înălțat; prin Sângele lui Hristos ni s-au spălat păcatele și ni s-a dat un nou botez și o Lege Nouă. Aici pe Golgota a plâns, zdrobită de sabia durerii, Maica Domnului. Aici s-a mărturisit tâlharul și s-a mântuit. Aici a mărturisit sutașul Longhin pe Hristos și s-a făcut mucenic. Aici au hulit necredincioșii pe Dumnezeu și s-au aruncat în iad.

Golgota este Stânca Vieții. Golgota este calea mântuirii noastre. Că dacă nu suferim necazurile vieții pământești, nimeni nu poate ajunge la Hristos. Nimeni din noi nu se poate mântui, dacă nu-și poartă crucea sa cu răbdare pe urmele Domnului, până aici, pe Golgota.

Ne apropiem în genunchi de Golgota, altarul cel mai sacru al lumii, și ne plecăm fruntea pe locul unde a fost înfiptă Sfânta Cruce.

Slavă Ție, Doamne, Dumnezeul nostru! Slavă Ție, Mântuitorule! Slavă Ție, Mielule! Slavă Ție, Iisuse, dumnezeiască dragoste! Slavă Ție, că ne-ai învrednicit să ajungem pe Golgota mântuirii.

Slavă Ție, că ne-ai născut și crescut în credința cea adevărată. Slavă Ție, că ne-ai dat viață sub soare, că ne-ai dat nume de creștini și părinți iubitori de Dumnezeu. Slavă Ție, Mântuitorule, pentru toate. Pentru Cruce, pentru Evanghelie, pentru Biserică, pentru Apostoli, pentru episcopi, pentru preoți, pentru duhovnici, pentru pâine, pentru ploaie timpurie și târzie, pentru copiii cei nevinovați, pentru creștinii cei adevărați și pentru toate darurile cerești și pământești.

Slavă Ție, Doamne, pentru dumnezeiasca Liturghie, pentru mântuitoarele Tale Taine! Slavă Ție, pentru pământul ce ni L-ai dat, pentru sfânta noastră țară, pentru neuitații noștri strămoși, pentru evlavioșii noștri voievozi, pentru smeriții noștri părinți, frați și fii. Slavă Ție, pentru sfintele noastre mănăstiri, pentru toate sfintele biserici care țin candela dreptei credințe aprinsă, pe soare și pe vânt, departe în Carpați! Slavă Ție, pentru nenumărații martiri ai neamului, pentru numeroșii cuvioși, pentru smeriții călugări, pentru neadormiții rugători și pustnici, pentru cei ce se ostenesc la orașe și sate, pentru toată lumea, pentru toți cei ce ne iubesc sau ne urăsc. Slavă Ție, Fiule al lui Dumnezeu, pentru Maica Preacurată, pentru toți sfinții din cer și toate oștile cerești care neîncetat Te laudă. Slavă Ție pentru Rai, pentru nădejde, pentru sfintele lacrimi, pentru toate, pentru toate! Slavă Ție, pentru dumnezeiasca dragoste!

Ce vom răsplăti Ție, Doamne, pentru toate câte ne-ai dat nouă. Iată, venim de departe să-Ți mulțumim Ție. Suntem solii unui popor îndelung răbdător și credincios. Suntem trimișii părinților și fraților noștri care ostenesc alături de noi, care se roagă împreună cu noi, care își împart bucuria și necazul, pâinea și speranța cu fiecare din noi. Suntem fiii Tăi, după har; fii ai neamului românesc, după trup, și rugători pentru toată lumea, după chemare.

Am venit de departe să-Ți mulțumim, să Te lăudăm, să-Ți sărutăm Crucea și Mormântul. Am venit să-Ți aducem un prinos de laudă pe Golgota, din partea neamului nostru, a celor care au fost, a celor care sunt și a celor care vor urma. N-am adus cu noi aur din Carpați, nici aromate de mult preț, nici untdelemn de măsline, nici cununi de flori alese, nici giulgiu de in curat; nu Ți-am adus nici alabastru cu mir de mult preț, nici isop de pocăință. Dar am adus în inimile noastre dragostea curată și sfântă a fraților și părinților noștri. Am adus buna credință a unui popor smerit și cuminte. Am adus rugăciunile și lacrimile, speranțele și bucuriile unui neam milenar, blând, așezat și primitor de străini, care iubește Biserica și pe Hristos Dumnezeu. Aducem căldura unui popor credincios, care iubește, iartă și are speranță. De-a lungul veacurilor, atâția – în numele Tău – au încercat să-l ucidă, să-l îngroape în istorie, să-l răstignească pe Golgota. Atâția au bătut cuie în palmele părinților noștri. Atâția au pus cununi de spini pe creștetul înaintașilor noștri. Atâția i-au dat oțet și otravă în loc de pâine și Sfânta Împărtășanie. Dar Tu ai fost cu noi, Mântuitorule, și ne-ai izbăvit. Tu ne-ai tămăduit, și ne-ai apărat, și ne-ai hrănit, și ne-ai înviat!

Ai milă, Doamne, Dumnezeul nostru, de noi păcătoșii, de părinții și frații noștri de departe, de păstori și povățuitori, de sănătoși și bolnavi, de vii și morți, de toată suflarea omenească. Întărește dreapta credință în lume și izbăvește omenirea de ucigași, de trădători, de vicleni, de eresuri, de războaie, de foamete, de cumplite boli și de tot răul, ca să Te slăvim în veci!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 59-65)