Grija excesivă pentru lucrurile necesare traiului este caracteristică omului necredincios şi celui puţin credincios. Vai de noi dacă ne îngrijm singuri pentru sinele nostru şi nu ne sprijinim nădejdea în Dumnezeu, Care ne poartă de grijă.

Dacă nu-I atribuim Lui bunătăţile de care ne bucurăm în viaţa de acum, cum putem aştepta de la El bunătăţile pe care ni le-a făgăduit pentru viaţa viitoare? Să nu fim atât de puţin credincioşi, ci să punem în practică porunca Mântuitorului: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu […], şi toate acestea vi se vor adăuga (Matei 6, 33).

Ne este de folos să nesocotim cele ce nu sunt ale noastre, adică lucrurile trecătoare şi pieritoare, şi să dorim ceea ce este al nostru, adică cele nestricăcioase şi nemuritoare. Când vom deveni nestricăcioşi şi nemuritori, ne vom bucura de slava lui Dumnezeu, precum Apostolii în timpul Schimbării la Faţă a Mântuitorului, şi ne vom învrednici să ne unim cu El în chip suprafiresc, precum puterile cereşti, cum zice Sfânta Scriptură: fiindcă sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai Învierii (Luca 20, 36).

Am întâlnit un om, spune Ecclesiastul, stăpânit de grija bunurilor materiale, lucru ce l-a dus spre rău, căci bogăţia lui s-a pierdut în griji şi necazuri. Astfel şi-a petrecut toată viaţa în jale şi deznădejde, întru mare tulburare, boli şi nenorociri (cf. Ecclesiastul 5, 12-13-16).

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 347-348)