Viața noastră e încercare necurmată prin mijlocirea împrejurărilor lumești și a ciocnirilor cu oamenii – ca să se arate măsura în care suntem aplecați cu sufletul și inima spre credință, nădejde și dragoste către Dumnezeu, Făcătorul nostru, și dragoste către aproapele. Și măsura în care suntem aplecați spre păcat și feluritele patimi trupești ale vieții, altfel spus spre ascultarea de diavol, care lucrează prin patimile trupești și înșelările lumii.

Fericit cel care va pricepe această adâncă sarcină a sa și va merge cu pas neșovăielnic spre Dumnezeu, biruind încercările venite din partea trupului și lumii, luptându-se cu lumea și cu stăpânitorul acestei lumi, ce ne înșală fără încetare prin pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, Editura Sophia, București, 2009, p. 53)