Bazilica paleocreștină de la Niculițel a fost descoperită și cercetată arheologic în cursul anilor 1971-1975. Izvoarele hagiografice (Sinaxarul constantinopolitan și Martirologiul hieronymian) amintesc un număr impresionant de creștini martirizați la Noviodunum, iar descoperirea unei bazilici paleocreștine în satul Niculițel, la numai 12 km sud-est de cetate, constituie fundamentul științific al existenței unei vieți religioase organizate în forme creștine încă din secolul al III-lea. În luna septembrie a anului 1971, în urma unor ploi torențiale, pârâul din localitatea Niculițel a ieșit din albie, iar apa abătută pe o uliţă lăturalnică a scos la iveală cupola de piatră a criptei, aflată sub ruinele vechii biserici creştine. Sub pavimentul altarului se află cripta - martyrium de formă cubică și plan trapezoidal, acoperită de o cupolă emisferică sprijinită pe pandantivi – cea mai veche construcție creștină de acest gen cunoscut până în prezent. Cripta prezintă o structură etajată, încăperea superioară fiind rezervată moaștelor martirilor Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos, ale căror nume se găsesc scrise cu roșu pe pereții încăperii, spațiul de jos fiind destinat adăpostirii moaștelor a doi martiri necunoscuți.