Schimonahia Elisabeta Lazăr de la Mănăstirea Pasărea (1970–2014) a fost o mare pustnică și nevoitoare, cunoscută pentru viața sa de rugăciune și pentru darurile duhovnicești primite de la Dumnezeu, fiind considerată făcătoare de minuni.

Născută pe 7 mai 1970 în comuna Moldova Sulița, județul Suceava, Rodica Lazăr a intrat de tânără pe calea vieții monahale. La doar 15 ani, în 1985, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, unde a fost tunsă în monahism după trei ani, primind numele Teodora. 

În anul 2003, monahia Teodora s-a retras pe Muntele Giumalău, unde a dus o viață pustnicească, în singurătate și nevoință aspră. În 2007, a primit marea schimă, devenind schimonahia Elisabeta. A trecut la Domnul pe 6 iunie 2014.

În ședința de lucru din 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea și cu cinstire în data de 5 iunie.