Am discutat cu ea despre credință, despre pasiunea și talentul pentru artă și frumos, despre succes, dar și despre cum notele muzicale și cuvintele sunt pansament și ne pot tămădui.

1. De ce „Eneli”?

Eneli este Ileana. Sau, mai bine spus, pluralul de la Ileana –  Ilene, citit invers. Adică lumină şi umbre, culoare şi nuanţe, cuvinte şi note, lacrimi şi zâmbete, certitudini şi întrebări.  Pentru că aceasta sunt eu.

2. De unde vine pasiunea ta pentru artă?

La vârsta de patru ani am început să cânt în corul bisericii „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel” din oraşul meu natal, Târgu-Jiu, până la vârsta de 18 ani, când m-am mutat în Bucureşti pentru studiile universitare. 

Îmi plăcea foarte mult să cânt încă de când eram mică, dar nu am ştiut dintotdeauna că voi face asta. Aveam 13 ani când am început să iau această pasiune în serios, m-am înscris la cursuri de canto, am format două trupe muzicale, am început să mă înregistrez cântând şi îmi editam, apoi, videoclipurile şi le uploadam pe YouTube. Mama m-a susţinut foarte mult în toată această perioadă, a crezut în mine, poate pentru că şi ea este o fire artistică. Petreceam mult timp cântând în casă, exersând, aveam zile când începeam să înregistrez dimineaţa şi mă opream când apunea soarele. Diverşi oameni din industrie m-au descoperit pe internet şi, când m-am mutat în Bucureşti, am început să cunosc producători de muzică, artişti, să colaborez cu ei. Pasiunea mea a început, astfel, să se transforme în carieră muzicală.

La finalul studiilor universitare am aplicat şi am fost admisă în Marea Britanie, în Londra, să studiez un program de master în compoziţie – muzică uşoară. A fost o mare dorinţă de-a mea, fiindcă eu deja compuneam piese şi cântam în limba engleză, dar îmi doream foarte mult să merg în Londra, să studiez muzică acolo. Nu ştiu de ce Dumnezeu mi-a dat aceste binecuvântări, dar sunt recunoscătoare în fiecare zi.

3. Dacă privim puțin în jurul nostru – pe stradă, la şcoală, la birou – vedem tot mai mulți oameni cu muzică în căști. Cât de importantă este muzica în viața noastră și în ce fel crezi că ne poate influența?

Muzica este foarte importantă. Arta, în general, este foarte importantă pentru noi, oamenii, fiindcă izvorăşte din suflet. Este o trăire. Ne poartă, ne transmite, ne încarcă, ne descarcă. Este un dar de la Dumnezeu. Chiar și Regele David, psalmistul, era şi muzician.

Este o responsabilitate pe care o simt de ceva timp, în legătură cu muzica. Probabil cel mai tare am început să resimt acest sentiment în momentul în care am realizat că există oameni care chiar îmi ascultă piesele.

Sunt oameni care îmi scriu, care trăiesc muzica pe care o fac şi atunci… asta mă face să mă gândesc mult mai mult la influenţa pe care o am. Cuvintele au putere mare. Ritmul unui cântec ne influenţează starea, instrumentele folosite în acel cântec, de asemenea. Cred că cea mai frumoasă calitate a muzicii este aceea că ne poate oferi consolare. Ne poate da speranţă. Ne poate ridica sufletul.

4. Mulţi tineri sunt convinşi de faptul că muzica este un remediu. Crezi că notele muzicale chiar ne pot vindeca?

Cu siguranţă. Nu pot să nu vorbesc despre faptul că avem nevoie, din ce în ce mai mult, de vindecare, de nişte cuvinte frumoase, de o îmbrăţişare, de cineva care să asculte, să ne înţeleagă. Pe mine, muzica m-a vindecat de multe ori. Ca o rugăciune, aproape. Am scris o piesă care se numeşte „Follow Me” şi este despre Dumnezeu. Am scris-o acum doi ani, într-un moment în care aveam mare nevoie să cred. Şi doar pentru că am scris-o, a vindecat ceva în mine. Am cântece pe care le ascult atunci când nu am o stare foarte bună şi chiar mă ajută. Muzica este ca un refugiu. Ne conectăm cu alţi oameni prin ea pentru că, atunci când rezonăm cu un mesaj sau cu o piesă, rezonăm, de fapt, cu trăirile altei persoane. De aceea oamenii ascultă un anumit tip de muzică atunci când se simt singuri sau trişti.

5. Ai piese în topurile muzicale din România, Rusia și Polonia. Una dintre ele a ajuns chiar pe locul 3 în topul Breakout Billboard Club din Statele Unite. Ce înseamnă succesul pentru tine?

Toate acestea au venit într-un mod neaşteptat, în sensul că nu am avut aşteptări pentru niciuna dintre aceste piese. Pur şi simplu, am făcut ceea ce îmi place. V-am spus că, de ceva timp, mi s-a schimbat foarte mult percepţia asupra ceea ce fac. Cu siguranţă, m-am bucurat la momentul respectiv şi, cu siguranţă, mi s-au părut a fi nişte realizări.

Sunt fericită că pot face ceea ce iubesc, iar pentru asta Îi mulţumesc lui Dumnezeu… Că mă trezesc în fiecare dimineaţă, sunt sănătoasă, pot cânta, pot scrie. El îmi dă inspiraţie şi putere să pot continua. Consider că aceste reuşite mi-au arătat că totul este posibil. Nu mi-am imaginat că lucrurile se vor întâmpla aşa, doar visam şi îmi doream mult să fac muzică. Bineînţeles, nu îmi pot asuma totul, am avut oportunităţi şi am lucrat cu oameni talentaţi, pasionaţi de muzică, iar asta a ajutat foarte mult. Povestea mea este puţin mai atipică, în sensul că mulţi oameni ştiu piesele mele, însă nu mă ştiu pe mine, nu m-ar recunoaşte pe stradă, dacă ar trece pe lângă mine. Mi s-a întâmplat chiar să stau lângă o persoană şi să îi sune telefonul cu piesa mea, dar nu ştia că eu eram chiar  lângă ea.

Am foarte mulţi oameni care îmi ascultă muzica în străinătate, sunt mai mulţi decât românii. Acesta a fost planul lui Dumnezeu cu mine, sunt sigură. Concerte nu am avut prea multe în ţară, ci în special în străinătate, în ţări precum Rusia, Ucraina, Polonia, Italia. Românii cred că nu sunt româncă atunci când ascultă piesele. Uneori am un sentiment ciudat când mă uit în public şi văd oameni cântând versurile mele sau când îi întâlnesc după concert şi îmi cer să facă poze cu mine. La fel şi când primesc mesaje pe internet, îmi scriu oameni din toate colţurile lumii şi mi se pare incredibil că muzica ajunge atât de departe. Mereu, când sunt pe scenă, simt că trăiesc un vis. Este un sentiment unic, foarte frumos, dar îmi doresc ca oamenii să mă vadă pentru ceea ce sunt dincolo de toate artificiile – lumină, scenă, camere etc. Succesul este atunci când am atins un alt suflet.

6. Daniel Buzdugan spunea că sunt mulți artiști care cred în Dumnezeu, dar unii dintre ei „nu se arată”. De ce crezi că se întâmplă asta?

Poate fi şi smerenie în cazul unora, nu ştiu… Poate că nu vor să se mândrească cu faptul că au credinţă. Poate unora le este teamă sau ruşine. Nu pot eu să judec. Pentru mine, muzica şi Dumnezeu nu pot exista decât împreună. De asemenea, cred că nu trebuie neapărat să avem toţi aceleaşi păreri. Fiecare procedează aşa cum îi spune conştiinţa şi atunci nu pot spune eu ce este bine sau corect şi ce nu. Eu spun doar ceea ce simt eu. Poate că s-a creat o reticență în a ne arăta această parte însă, aşa cum ne place să vorbim despre succes şi reuşite, cred că putem să vorbim şi despre Dumnezeu. În cazul meu, cu siguranţă, a fost şi educaţia pe care am primit-o.

7. Se spune că Dumnezeu se amuză atunci când omul își face planuri. Totuși, ce pregătești în perioada care urmează?

Urmează să lansez în câteva zile următorul meu single, care se numeşte „Bad days”. Este o piesă tot în limba engleză, ca toate celelalte piese pe care le-am compus până acum, iar mesajul piesei este despre a învăţa să-i iubim pe cei de lângă noi atunci când sunt cea mai rea versiune a lor, pentru a-i ajuta să devină mai buni.

Este despre a ne vindeca rănile şi despre a privi cu blândeţe şi cu dragoste către ele. E o piesă pe care am scris-o pentru că, la momentul respectiv, aveam nevoie de ea. De fapt, cred că aveam nevoie să fiu acea persoană (mai bună) pentru mine însămi. Mă uit în jur şi îmi dau seama că judecăm foarte mult şi tindem să credem că greşelile şi căderile au doar o încărcătură negativă, însă eu cred că toate acestea pot fi privite și dintr-o altă perspectivă. Sunt prilejul de a ne cunoaşte mai bine, de a ne accepta limitele şi de a încerca să fim mai buni. Câteva dintre versurile piesei sună așa: „Arată-mi ce este mai rău la tine şi eu te voi iubi cel mai mult/ Eliberarea vine către cei care îşi spun durerea, deschide-ţi inima şi eu voi face asemenea”.

În toată această perioadă am lucrat, am scris piese și îmi doresc să continui să lansez material în următoarele luni.

8. Sunt atâția tineri care îți ascultă muzica și te iau de exemplu. Ce le transmiți?

Să fim mai buni unii cu alţii. Să iubim mai mult. Să cântăm mai mult, să nu ne fie teamă, să credem şi să avem încredințarea că nu suntem singuri. Și să rămânem cât mai copii în suflet!