Întruparea lui Hristos, singura posibilitate ca oamenii să se mântuiască
Nici om, nici înger nu a putut să neutralizeze consecințele păcatului, de aceea a binevoit Dumnezeu Cuvântul să Se deșerte pe Sine, făcându-Se om, ca să replăsmuiască chipul stricat al lui Dumnezeu în om și să-l elibereze din tirania morții și a diavolului.
Este necesar ca fiecare om să conștientizeze că păcatul nu este altceva decât lepădarea voii dumnezeiești și de aceea provoacă pierderea harului de viață făcător al Duhului Sfânt pe care l-am primit la botez. Păcatul pătează haina de nuntă și ne exclude din cămara de nuntă cerească, zădărnicește înnoirea vieții pe care noi o urmărim și, asemenea risipitorului, ne îndepărtează de Dumnezeu și de toate harismele Lui, ne predă foametei duhovnicești, întunecării minții, care, odată predată înșelării cuprinzătoare a cugetării deșarte, devine fie dobitocească, fie drăcească. Păcatul ucide orice este nobil în noi, orice este frumos, rațiunea care caracterizează personalitatea omenească.
Păcatul e cel ce a provocat moartea și stricăciunea căreia s-a supus nu numai omul, ci și întreaga creație care a fost creată de Dumnezeu bună foarte: Căci știm că toată făptura împreună suspină și împreună are dureri până acum (Romani 8, 22). Păcatul a închis Raiul desfătării și în locul lui a adus spini și mărăcini, durere și trudă și sudoare, frică și cutremur, nesiguranță. Păcatul e cel care i-a aruncat jos pe luceafăr și cetele lui îngerești din slava cea atotluminoasă și i-a prefăcut în diavoli răi și întunecați. Un singur păcat a făcut luceafărul nepăzindu-și dregătoria lui și a adus catastrofa asupra întregii lui cete. O singură călcare a dumnezeieștii voiri a făcut întâi-plăsmuitul Adam și a atras toată creația în stricăciune.
Cât de mare este păcatul o arată și modul mântuirii omului. Nici om, nici înger nu a putut să neutralizeze consecințele păcatului, de aceea a binevoit Dumnezeu Cuvântul să Se deșerte pe Sine, făcându-Se om, ca să replăsmuiască chipul stricat al lui Dumnezeu în om și să-l elibereze din tirania morții și a diavolului. Lepădând pe satana și păcatul la Botez, omul primește harul mântuitor al lui Hristos și intră în viața nouă a Bisericii.
(Gheron Iosif Vatopedinul, Cuvinte de mângâiere, traducere de Laura Enache, în curs de publicare la Editura Doxologia)
Prin smerenie, sufletul se eliberează de griji
Dumnezeu nu ne poate mântui fără voia noastră
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro