Preacuvioase Părinte Stareț, sunt mai multe ispitele călugărului decât ale celui din lume?

Nu cred că sunt mai multe. În schimb, sunt diferite. Omul, în lume, este prins de vâltoarea lumii. Călugărul este retras din lume, dar este într-o luptă, precum este și mireanul. Vrăjmașul caută prin orice chip, prin orice mijloc, să ne piardă. Și atunci ne caută punctul slab. Și cum noi trăim în medii diferite, la unii găsește un punct, la alții – un alt punct.

Pe unul îl ispitește cu viața lumii, cu câte sunt în lume. Pe călugăr, dacă stă în chilia lui, îl ispitește cu altceva. Dar păcatele sunt aceleași. Mândria poate fi și la mirean, și la călugăr. Poate suntem mai păziți cumva aici, având Sfânta Liturghie în fiecare zi, având rânduiala de rugăciune zilnică. Aici harul este mai lucrător și ne apără mai mult.

Rugăciunea și sfintele slujbe sunt ca un scut pentru vrăjmași?

Da. Sfânta Spovedanie, Sfânta Împărtășanie îl apără pe monah și pe orice om, de oriunde ar fi el pe acest pământ. Pentru că harul lui Dumnezeu este lucrător și lucrează prin Sfintele Taine. Un om care nu are nici o legătură cu Sfânta Biserică Ortodoxă, care nu se roagă, care nu se spovedește și nu se împărtășește, trăiește doar fizic, material. Mănâncă, bea, doarme, se înmulțește și nu-și pune problema ce va fi cu el după moarte. Pentru că dacă și-ar pune-o, ar căuta răspunsuri. Noi n-am fost creați să trăim doar fizic; noi am fost creați să-L slăvim pe Dumnezeu, să avem comuniune cu El, și această comuniune se face numai în sfânta biserică, prin rugăciune.