Ne închinăm din nou la Biserica Bunei Vestiri, luăm apă din izvorul Maicii Domnului, aprindem trei lumânări de ceară în numele Preasfintei Treimi – simbol al neamului nostru – și cântăm troparul praznicului Bunei Vestiri: „Porunca cea cu taină...”. Apoi ne retragem și mergem la sediul Mitropoliei Ortodoxe din Nazaret. O clădire veche, destul de modestă. Suntem invitați într-o sală de recepție. Mitropolitul Isidor al Nazaretului este un ierarh plin de smerenie și bunătate, renumit în Țara Sfântă. Coboară de la etaj și vine în mijlocul nostru cu bucurie și zâmbet pe față. Îi cântăm în limba română imnul arhieresc. Apoi îi sărutăm mâna și luăm loc.

Blândul mitropolit ne privește cu duioșie. Se simte singur între cei 16 călugări români. El abia are câțiva slujitori la catedrală. Se interesează de Biserica Ortodoxă Română, de mănăstirile noastre, de preoți, de viața duhovnicească în rândul credincioșilor noștri.

Recepția se încheie cu un modest schimb de daruri și o cântare bisericească în grai românesc. După ce mitropolitul face apel să ne rugăm lui Hristos, Domnul Păcii, pentru pace în Țara Sfântă și în toată lumea, ne conduce și ne binecuvintează pelerinajul.

Pornim spre Cana Galileii. Parcurgem străzile Nazaretului, spre mustrarea noastră, în mașini. Sunt ulițe sfinte, pe unde a trecut de atâtea ori Hristos, Mântuitorul nostru, desculț, flămând și ars de soare. Sunt locuri sfințite de pașii Maicii Domnului, ai dreptului Iosif și ai dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana.

Nazaretul, capitala Galileii, este, în același timp, orașul Sfinților Părinți Ioachim și Ana. Aici și-au petrecut viața acești drepți și dumnezeiești părinți ai Maicii Domnului. Aici s-au rugat toată viața să le dăruiască Dumnezeu un copil. Aici au născut pe Fecioara Maria. De aici, au dus pe Sfânta Fecioară, la vârsta de 3 ani, la templul din Ierusalim. Tot din Nazaret era și dreptul Iosif. Aici s-a logodit Iosif cu Maria. De aici au plecat să se înscrie la Betleem. După întoarcerea din Egipt, tot aici au locuit, împreună cu Iisus Hristos, până la vârsta de 30 de ani. De aici a plecat Domnul să se boteze de Ioan în Iordan. Nazaretul este orașul copilăriei lui Hristos pentru care s-a și numit „Nazarinean”. Este orașul marilor taine ale mântuirii noastre. Pentru aceasta se cuvenea să zăbovim mai mult timp în Nazaret, în cetatea Domnului, în orașul Maicii Domnului și al sfinților ei părinți.

Cu aceste gânduri ne strecurăm către ieșire pe străzile asfaltate ale Nazaretului, umbrite de eucalipți și chiparoși.

Trecem pe lângă „Sprânceana muntelui”, un loc abrupt unde iudeii au încercat să arunce pe Domnul în adânc, și ieșim din Nazaretul Galileii.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 179-180)