„Lăcomia strică omenia”, spune poporul, în casa unde stăpânește demonul lăcomiei, al zgârceniei și al iubirii de averi, acolo nu este darul lui Dumnezeu, căci săracul și orfanul sunt izgoniți de la ei. De aceea, în casele lacomilor este permanent ceartă, neînțelegere, ură, răzbunare și uitare de Dumnezeu, păcate care duc sufletele la pierzare. Însă, dacă cei robiți de aceste patimi se întorc la pocăință, sunt primiți și iertați, căci Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate II,  Ediția a III-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători Neamț, 2010, p. 107)