Într-una din epistole se păstrează o întâmplare unică, de mare interes, dia­logul părintelui Sofronie cu Sfântul Siluan pe un subiect pe care îl ridica Bal­four. În acest dialog apocaliptic, adică descoperitor, observăm cu minunare felul în care lucra Sfântul Siluan, cum adică îşi asuma îndrumarea duhovni­cească, felul în care o înfăptuia, dar şi duhul ei în libertatea lui Hristos, duh ce îl caracteriza pe Cuviosul Siluan. Foarte important este cuvântul Sfântului Siluan: „Într-adevăr, e ca un copil mic. Eu, ca o dădacă, îl păzesc de eşec şi de pagubă, pentru a nu-şi sparge capul. Dar lasă-l să trăiască în Grecia! Îi va folo­si şi în privinţa experienţei - adică va primi o mai mare experienţă[...] Com­pară deci, rugăciunile noastre cu un oracol? Atunci ieftin ne preţuieşte[...] noi nu-i îngrădim libertatea[...] şi-a pierdut credinţa, şi fără credinţă nu va exista folos[...] Din ce motiv să ne mai tulburăm? Spune-i că noi nu vom insista[...] Am văzut că, dacă ne vom purta mai sever cu el, atunci se va răzvrăti.”

Din întreaga corespondenţă reies limpede şi sensibilitatea, şi fineţea cu ca­re s-a apropiat părintele Sofronie de Cuviosul Siluan, precum şi faptul că ace­la avea un comportament familiar faţă de el. Părintele stătea înaintea lui cu starea ascultătorului faţă de părinte, a ucenicului faţă de profesor şi de aceea Dumnezeu l-a păzit şi i-a crescut darurile duhovniceşti. Şi m-am încredinţat că felul în care Sfântul Siluan rânduia situaţia lui Balfour a fost acelaşi în ca­re lucra şi părintele Sofronie. Adică se arată cuiva drumul pe care trebuie să-l urmeze, dar, în continuare este lăsat să-şi manifeste libertatea de a asculta. Es­te un duh de libertate care trebuie să curgă între părinte şi cel ce ascultă, aşa cum zicea Sfântul Siluan.

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 124)