Încep prin a mărturisi: îmi va fi dor de enoriașii mei. 25 martie, sărbătoarea Bunei Vestiri, devine miezul Relelor vestiri.

Dumnezeu a ținut ascunsă de Satana Taina Bunei Vestiri, pentru ca nimeni să nu o deslușească înainte de vreme. Astăzi, Biserica este atinsă în Taina (tainele) ei, în miezul zilei (Nașterii și Învierii, pentru că Buna Vestire ține de la Întruparea lui Hristos până la Învierea lui Hristos). Timpul liturgic deslușit dar netrăit devine venin, vreme rea, urâciune a pustiirii. Strâmtorarea cea mare, cum n-a mai fost de la întemeierea lumii, anunță începutul durerilor. Odată cu ieșirea Bisericii în lume, permanent lumea a dorit închiderea Bisericii. Sunt multe mâhniri care brăzdează sufletele slujitorilor bisericești (... și daca a mâhnit vreun preot și a luat legătură nedezlegată...).

Un lucru este cert: Biserica închisă nu trebuie părăsită, pentru ca Dumnezeu să nu ne părăsească (și nu ne părăsi pre noi cei ce iubim podoaba Casei Tale!).

Avva Arsenie, în pustia Egiptului, fiind întrebat ce este liniștea, a zis: „Câtă vreme Fecioara stă în Casa Tatălui ei, este plăcută tuturor, câtă vreme iese din Casa Tatălui ei, nu mai are liniște, unii o disprețuiesc, alții o laudă...”

Sănătate și, mai ales, Mântuire!

Măcar în timpul Postului Mare să ascultăm de... Liniștea Bisericii.