În multe icoane, în partea superioară, de o parte și de alta a chipului Sfântului Ierarh Nicolae, apar zugrăviți, în medalioane sau stând pe nori, Mântuitorul Hristos ținând în mâini Evanghelia, și Maica Domnului ținând în mâini omoforul episcopal.

Acest fapt amintește de o minune din viața Sfântului Nicolae, petrecută în vremea Sinodului I Ecumenic de la Niceea.

Aprins de râvna dumnezeiască, Sfântul Nicolae a îndrăznit a-l rușina pe Arie în mijlocul Soborului, nu doar cu cuvântul, ci și cu fapta, lovindu-l pe acesta peste față. Văzând această faptă, Sfinții Părinți s-au întristat și, scoțându-l din Sinod, au luat de la dânsul însemnele arhierești și l-au aruncat în temniță.

Domnul Iisus Hristos și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, privind la nevoințele Sfântului Nicolae, au binevoit spre fapta lui îndrăzneață și au lăudat râvna lui cea dumnezeiască, astfel că în timpul nopții Mântuitorul însoțit de Maica Sa, s-au arătat Sfântului Nicolae în temniță, oferindu-i cele luate de la dânsul: o Evanghelie și un omofor.

Aceeaşi vedenie au avut-o şi cei mai vrednici din Sfinţii Părinţi de la Sinod, cunoscând astfel că a fost plăcută lui Dumnezeu îndrăzneala Sfântului Nicolae. Mergând în temniță, s-au convins de minunea ce se săvârșise, găsindu-l pe Sfântul Ierarh Nicolae cu omoforul episcopal și cu Evanghelia. După aceasta, Părinții l-au eliberat pe Sfântul Nicolae și l-au cinstit ca pe un plăcut al lui Dumnezeu.

Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului (842-846) istorisește o întâmplare asemănătoare din viața Sfântului Nicolae. În această istorisire, Sfântul Metodie ne povestește că la scurtă vreme după alegerea ca episcop, Sfântul Ierarh Nicolae L-a văzut pe Mântuitorul lângă el, oferindu-i Sfânta Evanghelie, iar pe Maica Domnului în cealaltă parte, așezându-i pe umeri omoforul episcopal.