Chilia „Nașterea Maicii Domnului” – Marouda, Athos

12 Iunie 2018 Locuri de pelerinaj
 

Întemeierea Chiliei „Nașterea Maicii Domnului – Marouda” a avut loc în perioada în care la Mănăstirea Hilandar izbucneau certuri și tulburări între monahi, în încercarea lor de a alege un egumen.

După tradiţie, rezolvarea a dat-o în mod pașnic Maica Domnului, prin icoana Trihirussa care s-a mutat în mod minunat de la locul ei pe scaunul arhieresc din Sfântul Altar, apoi în strana egumenului. De atunci, în Sfânta Mănăstire Hilandar, până în anul 1990, se alegea doar iconom, în timp ce funcția principală în mănăstire o deținea în continuare Maica Domnului.

Părintele Victor ctitorul

Unul dintre cei propuși pentru scaunul de egumen a fost și părintele Victor, originar din Marele Târnovo, care a mers în zona Kareia în 1653 și a construit o Chilie închinată Nașterii Maicii Domnului, supranumită „Marouda” (adică a Mariei mici, Marouda), în zona nord-vestică a capitalei, la o altitudine de 520 metri. Cheltuielile ridicării bisericii și chiliilor monahilor le-a suportat el însuși, cu banii ce proveneau dintr-o moștenire părintească. Tot edificiul cuprindea puţin mai mult de jumătate din parterul de astăzi al clădirii.

O inscripție în slavonă, pe o placă de marmură ce se află zidită în exteriorul bisericii, în stânga intrării, menționează că biserica a fost construită de egumenul Victor, în anul RZXA, adică în 1653/4. De asemenea, o inscripție de pe spatele icoanelor Sfinților Apostoli din catapeteasma bisericii menționează: Rugăciunea robului lui Dumnezeu Siloam [posibil Siluan – a lui Siluan] ieromonahul și a obștii acestuia, an RZXB [1654/5]”.

Obştea părintelui Dionisie

În 1796 la Marouda ajung părintele Dionisie și monahii Damian și Constantios, consolidând obștea existentă a părintelui Calinic. Obștea a venit din Kapsala, de la Chilia Sfinților Onufrie și Petru Athoniţii a Mănăstirii Stavronichita (chilie ruinată astăzi).

Dovada provenienței lor este însemnată pe o frescă de deasupra intrării principale, unde împreună cu Născătoarea de Dumnezeu sunt înfățișați și Sfinții Onufrie și Petru Athoniţii, în timp ce inscripția menționează: „A fost construită această clădire cu ajutorul și cheltuielile Preacuviosului Calinic și a starețului Dionisie, împreună cu obștea acestora, Damian, Constantius și Diamantis. 2 Mai 1796”.

Sărbătoarea Sfinților Onufrie și Petru Athoniții, din ziua de 12 iunie, a fost consacrată ca al doilea hram al Chiliei, de aceeași importanţă cu ziua de 8 septembrie, în care este prăznuită Nașterea Maicii Domnului.

Obștea aceasta a construit al doilea etaj, a refăcut biserica, a construit un grajd și a deschis un puț. În partea de sud-vest a celui de-al doilea etaj există o inscripție: „23 iunie 1797”, pe pardoseala bisericii o placă de marmură cu data 1814, în partea de vest a grajdului o inscripție zidită 1820, în timp ce în 1816 s-a realizat aranjamentul puțului ce se află lângă Chilie, iar în 1820 s-a construit un izvor în partea de vest a Chiliei.

În 1816, la atelierul de argintărie din Kareia s-a săvârșit placarea cu argint a icoanei făcătoarei de minuni a Maicii Domnului (1798) care se află la această Chilie. Inscripția de argint aurit a părții superioare a icoanei este rugăciune a monahului Dionisie și a obștii sale.

Într-un act de proprietate din 1800 (8 decembrie), păstrat la Marouda, citim că părinţii Dionisie, Damian și Constantios au plătit 200 de monede turcești de argint Mănăstirii Sfântului Pantelimon – Rusikon pentru cumpărarea arsanalei de la țărm.

Stareţii Dionisie, Constantios şi Teodosie

După moartea lui Dionisie (1836), stareț a devenit Constantios. Există un act prin care acesta din urmă, alături de Gherasim monahul și Constantios, a plătit 1000 de groși pentru emiterea acestui titlu de proprietate asupra Chiliei. În acest act, împreună cu înregistrarea completă a Chiliei, este menționat și Metocul din zona Iovanița, cu 135 măslini.

În 1859 stareț a devenit Constantios cel mic, care fusese în obștea precedentului stareț. În actul de cedare a Chiliei sunt menționați ca ucenici Damian și Teodosie.

Ieromonahul Teodosie devine stareț al Chiliei din anul 1865. Personalitate cunoscută în Sfântul Munte, pentru mulți ani a fost duhovnic al monahilor din diverse mănăstiri. În 1909 a construit casa cu două etaje, de la Iovanița. A rămas la Chilia Marouda până la moartea lui, în 1925.

Secolul XX

În același an, 1925, ieromonahul Onufrie primește stăreția Chiliei, împreună cu monahii Teodosie și Ioachim. Onufrie a continuat lucrarea duhovnicească a ieromonahului Teodosie, îndrumând duhovnicește pe cei care îi cereau sfatul. Ucenicii lui l-au succedat după moartea lui (1957), Teodosie între anii 1957-1977, iar Ioachim în perioada 1977-1984.

În perioada anilor 1960 a fost reparat acoperișul Chiliei, au fost scoase plăcile de ardezie și au fost montate țigle, în timp ce scheletul construit din piatră a fost consolidat cu beton armat.

După moartea părintelui Ioachim, în anul 1984, pentru câteva luni, la Chilia Marouda fost adusă o obște de monahi de la Chilia Burazeri a Mănăstirii Hilandar, până la venirea noului stareț și a obștii acestuia, părintele Todoros, care a rămas până în 1986, pentru a fi apoi înlocuit de către monahii Eufrosin și Hrisanthos, care la rândul lor au părăsit Chilia în 1991. În 1985 s-au realizat lucrări de restaurare a bisericii, căci construcția se afla într-o stare periculoasă de degradare.

Părintele Macarie

Din 1991, stareț al Chiliei Marouda este ieromonahul Macarie, împreună cu ucenicul său, ieromonahul Pavel (din 1997). În 2002 locul de depozitare de sub biserică a fost transformat într-un paraclis închinat Sfântului Nicolae Planas. În 2003 a fost construit arhondaricul, la care s-au adăugat anexe în 2007, iar magazia de zarzavaturi a fost transformată în paraclis închinat Maicii Domnului Trihirusa. În 2009 a fost terminat noul arhondaric, în partea de răsărit a Chiliei, iar în 2010 a fost construită trapeza.

Ultimele din categorie