Îmi descrii războiul puternic care te luptă de jumătate de an și ești nedumerită pentru ce ți-a fost îngăduit. Mă întrebi dacă nu cumva L-ai mâniat și acum pe Dumnezeu cu ceva, dacă nu cumva ai făcut vreun păcat de moarte? Chiar dacă n-ai păcătuit, trebuie să mai rabzi și pentru păcatele mai vechi. Sfânta Maria Egipteanca a luptat 17 ani cu patimile în pustie ca și cu niște fiare. Spui că probabil această cale este generală pentru toți oamenii care au păcătuit mult. Într-adevăr, calea este una, însă pe această cale fiecare om resimte mai mult sau mai puțin un lucru sau altul, potrivit așezării sale lăuntrice și simțămintelor sale.

Îți voi da un exemplu. Pe un timp umed și rece câțiva oameni merg pe același drum. Unul sănătos va îngheța puțin, și atât. Altul însă, cu sănătatea mai firavă, va răci, va face guturai, va începe să-l doară capul. Iar cel bolnăvicios se va îmbolnăvi cu totul de la ceea ce omului sănătos nu-i aduce nicio pagubă. Așa să cugeți și despre ceea ce ai întrebat: războiul care te încearcă (de exemplu ceea ce simți când stai în biserică) este semnul unei adânci neputințe. Această luptă devine mai ușoară prin smerenie și se întețește din înălțarea minții și mândrie.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 85)