Luptând pentru desăvârșire, primim în dar mântuire
Vedeți, așadar, fiii mei, și din clipa prezentă, că binele este și greu de dobândit și ușor de cheltuit pentru cei ce nu iau aminte, și ceea ce a fost aflat în mulți ani ușor pleacă pentru o mică nebăgare de seamă. Priviți către cer sus și vedeți sălașul vostru și unde este capul vostru, Hristos și Tatăl de obște al tuturor, și cetatea voastră, Ierusalimul de Sus, maica lui Petru și a lui Pavel și a sfinților împreună cu ei. Cu adevărat dacă stăruiți, ați biruit. Dacă vă mulțumiți cu puțin, v-ați încununat. Dacă astfel vă veți desăvârși, vi se vor deschide vouă porțile Împărăției Cerurilor.
Cum așadar, frați sfințiți, ați petrecut Paștile? Și cum ați trecut în dreaptă credință zilele luminate de Dumnezeu ale Sfintei Învieri? Dar știu că v-ați curățat și v-ați luminat, și v-ați înălțat și v-ați sfințit și v-ați desăvârșit în harul Domnului meu, având unime de cuget între voi și trezvie întru toate și mare râvnă. Căci aceasta arată diferitele voastre scrisori care mi-au venit, vestindu-ne nouă tăria credinței voastre și înălțimea virtuții voastre. Și Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce ne-a dat astfel acestea și Care v-a întărit pe voi în asemenea fapte să vă țină și să vă păzească și mai mult și îndeajuns pe voi, pe toți, luminătorii și lămpile mele de veghe, ochii și brațele și orice altceva dintre cele cuvioase. Vedeți, așadar, fiii mei, și din clipa prezentă, că binele este și greu de dobândit și ușor de cheltuit pentru cei ce nu iau aminte, și ceea ce a fost aflat în mulți ani ușor pleacă pentru o mică nebăgare de seamă. Luați aminte la voi înșivă în vremea prezentă, că este primăvară și stârnește trupul și trupul nostru, pământ fiind, caută să lucreze pământește. Așadar, pământul care are gunoi și care este îngrășat face să crească, odrăslește și înflorește. Și trupul la fel, îngrășat fiind cu felurite mâncări și băuturi, în mod necesar aprinde spinii patimilor. Îngrădiți chinuiți-vă trupul, potrivit apostolului[1], și grijă de trup spre poftă să nu aveți, ci dându-i cele ce se cuvin și cât este necesar, rămâneți să trăiți în Duhul.
Prin urmare, măsură și la pâine, și la vin. Și vinul, dacă se dă de băut, doar câte o mică mângâiere și la vreme de praznic și la muncile mai ostenitoare, sau celor bolnavi, sau celor deznădăjduiți și celor care pleacă la drum, fiindcă pentru ceilalți trebuie să fie luat până la un singur amestec sau două, cel mult. Căci ce ne statornicește Patericul, știți. Nu spun acestea, voind să vă opresc de la mâncare, fiii mei (fiindcă, potrivit Apostolului, bucatele se vor nimici[2]), ci dorind ca voi să aveți adevărata hrană, de aceea vă amintesc cuvintele. Vreau ca voi să mâncați și să beți, dar cu măsură și în chip cuvenit lui Dumnezeu și mântuitor, pentru întărirea trupului, pentru lucrările presante care sunt spre trebuința noastră. Sau nu știți că pentru înfrânarea aceasta și pentru lipsirea de plăcerile lumii, de mâncarea de carne, de băutura vinului, de băi, de încălziri, și bucatele alese și zemuri, vi se pregătește vouă dumnezeiescul acela Rai, care are pomul vieții[3] și apa nemuririi și dulceața Duhului și frumusețea cu neputință de închipuit a bunătăților veșnice contemplate negrăit? Acolo vi se gătește vouă a vă bucura și desfăta. Acolo ajungând după puțină vreme prin moarte, veți mânca și veți bea fără sațiu și veșnic. Căci aici, fiii mei, chiar dacă am primi cele ale celor ce împărățesc, nu desfătare, ci hrană viermilor este bucurarea de acestea, nici trai bun, ci trai rău este odihna acestora, nici bucurie, ci întristare este desfătarea de ele, nici avuție, ci deposedare este moștenirea lor.
Și cu adevărat, deșertarea deșertărilor[4] fericirea acestora. Așa a spus mai înainte cel mai mare dintre aceștia, Solomon, care era împărat și care s-a bucurat de toate cele plăcute ale lumii. Dar voi să aveți prietenă înfrânarea, și soață, ascultarea. Fiicele Domnului, curăția, fecioria, milostenia. Sfintele tinere, pocăința, smerenia. Priviți către cer sus și vedeți sălașul vostru și unde este capul vostru, Hristos și Tatăl de obște al tuturor, și cetatea voastră, Ierusalimul de Sus, maica lui Petru și a lui Pavel și a sfinților împreună cu ei. Cu adevărat dacă stăruiți, ați biruit. Dacă vă mulțumiți cu puțin, v-ați încununat. Dacă astfel vă veți desăvârși, vi se vor deschide vouă porțile Împărăției Cerurilor și atunci să mă pomeniți și pe mine ticălosul și risipitorul, luând aminte deplin să nu fiți trimiși la judecată. Ci rugați-vă și pentru mine, fiii mei, ca Dumnezeu, mântuindu-mă împreună cu voi, să mă mântuiască și să-mi dea duh de pricepere și desăvârșire sufletului, să petrec cu dumnezeiască cuviință printre voi.
(Sfântul Teodor Studitul, Catehezele Mari, 31, traducere de Laura Enache, în pregătire la Editura Doxologia)
[1] 1 Cor. 9, 27.
[2] 1 Cor. 6, 13.
[3] Fc. 2, 9.
[4] Eccl. 1, 2.
Rugăciunea este armă împotriva războiului văzut și nevăzut
Povestioară de suflet folositoare pentru lucrarea mântuirii
Traducere și adaptare:Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro