În problema creşterii copiilor, mai mult decât sfaturile ajută exemplul. Acesta se întipăreşte adânc în sufletul copilului, astfel că, şi dacă copilul se abate pentru o vreme, exemplul are puterea să-l readucă la ceea ce e corect şi bine. Nu e îngăduită forţa constrângerii asupra lui, deoarece este vorba de o persoană liberă care are dreptul să facă alegerile ei proprii. Mult ajută de asemenea întâmpinarea copiilor cu dragoste.

Şi, ca să existe dragoste în familie, trebuie mai întâi ca tatăl să o iubească pe mamă, să-i arate iubirea lui efectiv, cedând la toate părerile ei înţelepte şi jertfind judecata lui.

Consecinţa acestei atitudini este ca să se odihnească mama, să îl iubească pe soţul ei şi să se comporte grijuliu faţă de copii.

Fiul unei femei creştine, ajuns la vârsta tinereţii, se întorcea acasă întotdeauna noaptea târziu, însă mama lui l-a aşteptat şi l-a primit călduros de fiecare dată la ora când sosea, până ce acesta, devenind părtaş la neliniştea mamei sale, a încetat să mai întârzie. (Bătrânul Iosif Vatopedinul) 

(G. Spiliotis, Părinții duhovnici și copiii. Educația tinerilor în conformitate cu învățătura Sfinților Părinți ai Bisericii noastre, traducere de Ilioniu Georgeta Mariana, Editura Egumenița, Galați, 2006, p. 35)