Ne închinăm în capela „Dominus Flevit”, sărutăm locul unde a stat Mântuitorul cu ucenicii să privească templul și ne retragem. În curtea mănăstirii se văd morminte străvechi, descoperite prin săpături în 1953. Mormintele aparțin unei comunități iudeo-creștine din secolul I, care probabil se afla pe Muntele Măslinilor. O parte din morminte aparțin unei necropole bizantine ortodoxe din secolul al IV-lea. În total s-au găsit 122 de morminte cu oseminte și cu pietre funerare originale. Pe unele pietre scrie numele „Marta și Maria”, „Salomeea”, „Femeia lui Lazăr” etc. Probabil sunt mormintele femeilor mironosițe.

Ieșim în strada îngustă, care urcă spre platoul Muntelui Măslinilor. În partea de sud-vest se desfășoară marea vale a lui Iosafat, plină cu morminte și cimitire din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Pe versantul dinspre Ierusalim se află cimitirul musulman. În Grădina Ghetsimani, cimitirul ortodox. Pe versantul Muntelui Măslinilor, un mare cimitir evreiesc, cu morminte încă de pe timpul Macabeilor. În jurul văii lui Iosafat, toți așteaptă trâmbița cea mai de pe urmă a învierii de obște și a înfricoșatei judecăți.

Este amiază. O căldură toridă dogorește muntele, casele, oamenii. La câteva sute de metri de urcuș domol, apare în dreapta noastră mănăstirea călugărițelor carmelite, numită „Pater Noster” – Tatăl Nostru. Este o construcție nouă din anul 1920. O mănăstire catolică impunătoare, în care se nevoiesc circa 50 de călugărițe carmelite din Franța. Călugărițele stau închise în chiliile lor toată viața. Nimeni nu poate vorbi cu ele. Se îndeletnicesc numai cu rugăciunea și cu lucrul mâinilor. Li se dă mâncare fiecăreia la chilie, pe o mică fereastră. Doi preoți fac slujbele zilnice în biserica de alături. Câteva călugărițe mențin ordinea, stau în calea pelerinilor, fac slujba Martei. Ne uimim de asprimea vieții lor.

Această mănăstire este renumită pentru pelerini prin faptul că are scris Tatăl nostru în 35 de limbi. Pe lungi culoare boltite în arcuri gotice se văd înșirate cadre mari de faianță colorată, pe care este scrisă în diferite limbi cea mai sfântă rugăciune a întregii Creștinătăți – Tatăl nostru. Textul în limba română se află chiar în biserica mănăstirii, pe peretele de sud. O maică binevoitoare ne conduce în biserică, ne arată textul românesc al Rugăciunii Domnești și ne dă câteva date despre viața duhovnicească a călugărițelor carmelite de aici. Cântăm Tatăl Nostru, dăm laudă lui Dumnezeu și plecăm. Doamne, învață-ne să ne rugăm, să iertăm și să rostim Tatăl Nostru cu credință și cu lacrimi!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 142-144)