Maria Brâncoveanu
Lacrimi cât au fost decapitaţi
N-a vărsat un licăr dintre ele
Să-i ajungă până la Carpaţi
Să le ţină de lumânărele.
Se poate oare îndura mai mult
Să-ţi păstrezi făptura-ntru viaţă?
Prunci și bărbat decapitaţi la rând
Și muma soaţă firavă de faţă
Nici măcar nu a înnebunit
Sta-n mulţime singură-n tăcere
Până masacrul fost-a săvârșit
Și se crăpă-n Carpaţi de înviere
Iscoadă-apoi lupoaica deveni
Trupurile să le mai apuce
Să-i poată pruncii-n lacrimi înveli
Să-i târască-n ţară de pe cruce
Lacrimi cât au fost decapitaţi
N-a vărsat un licăr dintre ele
Să-i ajungă până la Carpaţi
Să le ţină de lumânărele
Iar că drumul este foarte lung
Că pe lacrimi trebuie să-i poarte
Câte-avea știa că nu-i ajung
Dacă nu le plânge fără moarte.
(Ioan Alexandru, Imnele Sfinților Martiri Brâncoveanu, Editura Doxologia, Iași, p. 86)
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro
