Cine nu-şi mărturiseşte lămurit păcatele şi scăderile, ci prin pilde şi ghicituri, nu a învins încă cu totul mândria, cruţarea sa. El vrea încă să se ascundă în ceea ce are rău. De aceea are nevoie de multe rugăciuni pentru a fi scăpat de mândrie. Vorbirea în ghicituri are rostul de a acoperi faţă de cei necredincioşi gândurile păcătoase, nu pentru cei credincioşi. Duhovnicului trebuie să i se spună lămurit păcatele.

Cei ce şi-au dat pe faţă cele ascunse în faţa duhovnicului şi au fost iertaţi de acesta în numele lui Dumnezeu, nu se vor mai ruşina de ele la judecata din urmă. Căci nu vor mai fi scoase pentru prima dată la iveală, şi ele au fost desprinse de ei prin mărturisirea lor .

(Alexandru Prelipcean, Spiritualitate creștină și rigoare științifică: notele de subsol ale filocaliei românești, II, Editura Doxologia, 2013, pp. 19-20)