Printre alte multe virtuţi, acest tânăr era împodobit cu marea virtute a milosteniei.

Voi lăsa la o parte toate celelalte fapte bune pe care le făcea în fiecare zi săracilor, bisericilor, sfinte lor mănăstiri, orfelinatelor, azilelor de bătrâni şi voi da numai un exemplu de jertfă făcută de el.

Era Marea Joi şi se apropiau Paștile, iar Leonidas nu avea în casă nici măcar un pumn de făină. Soţia lui voind să pregătească cele pentru Paşti, a văzut că nu mai este făină şi l-a înştiinţat pe Leonidas. Atunci acela s-a dus în grabă şi a împrumutat zece ocale de făină.

După ce s-a întors bucuros cu făina, iată că peste puţin a bătut cineva la uşă. Era un sărac care cerea puţină făină. Atunci Leonidas, fără să mai stea pe gânduri, i-a spus soţiei sale:

– Despina, dă săracului jumătate din făină.

– Dacă am avea, i-am da cu bucurie, a spus Despi­na. Dar aceasta nu ne ajunge nici nouă. Atunci Leonidas i-a spus din nou:

– Dă-i jumătate şi nădăjduiesc în Dumnezeu că nu vom răbda de foame.

Aşa s-a şi făcut. Din aceasta se poate vedea marea lui milostivire faţă de săraci, precum şi neclintita lui credinţă în Dumnezeu.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie - Dascălul rugăciunii minții, trad. și ed. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 24-25)

Din seria Viața părintelui Haralambie Dionisiatul, puteți citi și:

5. Un exemplu de mare înțelepciune

7. „Împrejurul mesei tale”