Sfântul Ierarh Nicolae - izgonitorul demonilor

Ridicându-se Sfântul Nicolae, poruncește să se facă liniște și el a prins a rosti, zicând: Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a izgonit legiunea de demoni și pe tine acum prin mine te ceartă, duhule necurate, să pleci din izvorul acesta al robilor Lui, încât nici în izvorul, nici în satul lor să nu te mai sălășluiești vreodată. Și în auzul tuturor a răspuns duhul, zicând: Vai, ce tiranie, cum din vechiul meu culcuș sunt scos afară cumplit și lăsând în urmă un fum urât mirositor a plecat în grabă. Iar sfântul tulburând și sfințind apa și bând din ea el cel dintâi a dat și poporului.

Dar fiindcă această minune s-a răspândit peste tot, au venit la sfântul și locuitorii satului Arabandeon plângându-se și ei de altă înrâurire a demonului că: Având un izvor de apă, zic ei, pentru odihna noastră și a dobitoacelor noastre, un demon rău a pus stăpânire pe el. Căci o femeie scoțând apă din el s-a înecat și a rămas de atunci apa foarte murdară, încât nu este cu putință nici să se apropie cineva sau să bea din el. Și ne rugăm ție, robule al lui Dumnezeu, nu ne trece cu vederea pe noi, cei primejduiți. Iar marele Nicolae a zis către ei: Dacă voi veți crede drept lui Hristos, El Însuși prin mine păcătosul vă va curăți vouă izvorul și îl va sfinți și vi-l va dărui vouă. Iar ei au zis: Și lui Hristos credem, robule al lui și pe tine, slujitorul Lui te rugăm. Atunci a venit el însuși împreună cu ei în satul lor, unde săvârșind jertfa cea fără de sânge și învățând și catehizând poporul l-a împărtășit cu Sfintele Taine. Și apoi așa cu mulțime de popor împreună vine la izvor și poruncește poporului să strige „Doamne miluiește”, iar el însuși plecându-și genunchii s-a rugat timp de două ore cu tărie.

Apoi ridicându-se, poruncește să se facă liniște și el a prins a rosti, zicând: Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a izgonit legiunea de demoni și pe tine acum prin mine te ceartă, duhule necurate, să pleci din izvorul acesta al robilor Lui, încât nici în izvorul, nici în satul lor să nu te mai sălășluiești vreodată. Și în auzul tuturor a răspuns duhul, zicând: Vai, ce tiranie, cum din vechiul meu culcuș sunt scos afară cumplit și lăsând în urmă un fum urât mirositor a plecat în grabă. Iar sfântul tulburând și sfințind apa și bând din ea el cel dintâi a dat și poporului. Și a dat slavă lui Dumnezeu și laudă robului Lui Nicolae. 

(Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Panegirice I, Scrieri III, Editura Doxologia, Iași, 2016)

De la același autor

Ultimele din categorie