Mustră-te pe tine însuți, dar nu deznădăjdui!
Dacă nu cunoşti limba recunoştinţei, eşti mai neinstruit şi decât ultimul neînvăţat. Cu adevărat viteaz nu este cel care cu greu sau rar deznădăjduieşte, ci acela care nu disperă niciodată. Conştiinţa păcătoşeniei Îl mişcă pe Dumnezeu. Să oferi începutul zilei Domnului, pentru că ziua va aparţine aceluia care se arată la începutul ei.
Chiar şi neştiutori să fie cei întrebaţi, Cel Care răspunde prin gura lor este Dumnezeu Cel nevăzut şi imaterial. Cei care urmează fără ezitare această regulă sunt oameni cu multă smerenie. Acesta este un mod uşor şi desăvârşit, lipsit de îngâmfare.
Există aşa-numitul înaintemergător al duhurilor viclene, care ne ia în primire când ne trezim şi întinează primul nostru gând. Să oferi începutul zilei Domnului, pentru că ziua va aparţine aceluia care se arată la începutul ei.
Nimic nu este egal sau mai mare decât îndurările lui Dumnezeu. De aceea, cel care deznădăjduieşte se ucide pe el însuşi. Cu adevărat viteaz nu este cel care cu greu sau rar deznădăjduieşte, ci acela care nu disperă niciodată. Mustrare de sine, nu deznădejde! Conştiinţa păcătoşeniei Îl mişcă pe Dumnezeu.
Toţi oamenii primesc darurile bogate şi binecuvântările lui Dumnezeu, dar puţini Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi sunt mulțumiți şi fericiţi lângă Hristos. Dacă nu cunoşti limba recunoştinţei, eşti mai neinstruit şi decât ultimul neînvăţat. Nemulţumirea este o nerozie, este pervertire, mai rea şi decât lepra.
(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, Editura Egumeniţa, 2009, pp. 82-83)
Nu te-ai rugat niciodată ca să ți se dea smerenie?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro