Cununia sau slujba nunții este serviciul divin prin care Biserica binecuvântează şi consfinţeşte căsătoria, adică legătura dintre bărbat şi femeie, ridicând-o la rangul de Taină. În Taina Cununiei, iubirea nu mai este doar un sentiment, ci se transformă într-un act de credință și într-un semn al asumării Crucii de către ambii soți. Părintele Dumitru Stăniloae spunea că „darul iubirii, care este dat prin Taina Cununiei de binecuvântarea lui Dumnezeu, este un dar veșnic și iubirea nu poate fi desființată, nu poate înceta odată cu moartea. Aceasta reprezintă garanția faptului că nunta creștinească se săvârșește în veșnicie”.

Poporul român a trăit dintotdeauna cu memoria strămoşilor și cu respectul deosebit acordat tradițiilor și obiceiurilor prilejuite de cele trei momente importante din viața unui om: botezul, nunta și înmormântarea. În ceea ce privește momentul căsătoriei, s-a răspândit în unele zone din țara noastră o părere conform căreia în luna mai nu este bine sa se facă nunți, referindu-se atât la căsătoria civilă, cât și la slujba Sfintei Taine a Cununiei. Despre aceste căsătorii se spune că nu durează, „nu țin” sau se destramă în scurt timp.

Pe ce se bazează această restricţie? Unii folcloriști susțin că această superstiţie are legătură cu ielele, făpturi feminine supranaturale din mitologia românească, care ar lua minţile flăcăilor. Se spune că aceste iele ar călători pe pământ timp de cinci săptămâni după Paşte, iar intervalul acesta nu ar fi de bun augur pentru organizarea nunţilor. De asemenea, luna mai este legată și de o tragedie care a influențat întreaga lume creștină – cucerirea Constantinopolului, capitala creștinismului răsăritean, de către forțele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea, pe 29 mai 1453.

Însă, din punct de vedere teologic sau bisericesc, nu există niciun fel de referire la o asemenea practică. Nu întâlnim în canoanele bisericești niciun fel de aluzie care să enunțe acest lucru, iar evenimentul istoric din 1453, deși se leagă de creștinism, nu poate constitui un soi de piedică în calea săvârșirii cununiei. Există, într-adevăr, momente sau perioade precise în care nu se fac nunţi în timpul unui an bisericesc. Aceste zile sunt legate de perioade importante din anul bisericesc, care se referă fie la zilele de post, fie la marile Praznice Împărătești. Astfel, nu se fac nunţi în urmatoarele zile:

• În toate zilele de post şi în posturile de peste an;
• În ajunul şi în zilele Praznicelor Împărăteşti;
• De luni după Lăsatul secului de carne pentru Postul Sfintelor Paşti până la Duminica Sfântului Apostol Toma;
• În Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel;
• În Postul Adormirii Maicii Domnului;
• În Postul Naşterii Domnului;
• În perioada de la Crăciun până la Bobotează.

Părintele Nicolae Necula, fost profesor de liturgică în cadrul Facultății de Teologie din București, explică de ce Biserica interzice săvârșirea cununiilor în perioadele și zilele de post, arătând că bucuria și petrecerile care au loc cu această ocazie nu se potrivesc cu atmosfera de înfrânade pe care ne-o cere postul:

„A face nunți în aceste zile înseamnă a sfida, dacă nu chiar a batjocori rânduielile bisericeşti aşezate în vederea desăvărşirii noastre morale. De aceea se şi spune că nunțile oficiate in timpul Posturilor nu durează, ca un fel de pedeapsă a lui Dumnezeu şi plată pentru nesocotirea rânduielilor sfinte. Chiar dacă dobândim dispensă sau dezlegare de a face nuntă în asemenea perioade, este bine să nu le oficiem. Neglijarea şi sfidarea lui Durnnezeu și a rânduielilor sfinte nu rămân niciodată fără răsplată”.

De asemenea, Biserica a interzis săvărşirea Tainei Cununiei în zilele Praznicelor Împărătești, în ajunul lor sau în perioade legate de acestea, pentru ca bucuria duhovnicească a respectivelor zile să nu fie umbrită de cea lumească a petrecerii căsătoriei.

Așadar, credința populară conform căreia nunțile săvârșite în luna mai nu ar fi de durată este cu totul ciudată și de neînțeles. Nu există vreun temei teologic, canonic sau liturgic care oprească preotul de la săvârşirea Tainei Cununiei în această perioadă, iar mirii nu trebuie să aibă niciun fel de teamă de pedeapsă sau nerealizare. Important este, deci, să respectăm perioadele stabilite de Biserică și să nu programăm nunta în acele momente, ținând cont de motivele enunțate mai sus, şi să nu ne încredem într-o tradiție sau superstiție, mai bine zis, străină de duhul și învățătura Bisericii.

Vă mai recomandăm să citiți și:

• Asceza şi căsătoria

• Ce înseamnă temeiul liturgic „Nu se fac nunţi”

• Semnificația inelelor de logodnă

• Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că nunta se face duminica

• Rolul şi semnificaţia naşilor în Taina Sfintei Cununii