Ne îndeamnă Ava Dorotei, ucenic al Sfântului Ioan Scărarul, spunându-ne că „suntem datori să ne cercetăm nu numai în fiecare zi, ci și în fiecare an și lună și săptămână și să zicem: În prima săptămână, eram împovărat cu această patimă. Oare cum sunt acum?” De asemenea, să se cerceteze toți în fiecare zi pe ei înșiși, întrebându-se: Oare am înaintat puțin sau ne aflăm în aceleași, sau am căzut și mai rău? Avem datoria să ne cercetăm zilnic, pentru modul în care ne-am petrecut ziua și noaptea, dacă am avut sau nu râvnă la rugăciune, la priveghere, la citirile dumnezeiești și totodată să ne sârguim să ne pocăim și să ne îndreptăm pe noi înșine, având convingerea că pocăința permanentă duce la micșorarea răutăților, adică a patimilor.

(Preot Ioan C. Teșu, Teologia necazurilor, Editura Christiana, p. 116)