Când omul se pocăieşte de păcat şi se întoarce către Dumnezeu, imediat iubirea dumnezeiască îşi întinde braţele şi-l îmbrăţişează pe fiul risipitor, pe omul păcătos întors, şi toate rănile, toate mizeriile pe care le are se şterg şi devine curat. Omul, căindu-se sincer, ajunge într-o mare măsura la pocăinţă adevarată, şi se mântuieşte.

(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovniceşti, Editura Egumenita, Galaţi, 2012)